11 definiții pentru încujba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

încujba [At: DOSOFTEI, V. S 246/1 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + cujbă] (Îrg) 1-2 vtr A (se) apleca până la pământ. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr A (se) încovoia (1-2). 7-8 vtr (Fig) A (se) îndupleca. 9 vt (Fig) A înjosi pe cineva Si: a încovoia (5).

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. (Învechit și regional) A încovoia, a îndoi, a strîmba. O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ◊ Fig. Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.

A SE ÎNCUJBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă

A ÎNCUJBÁ ~éz tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă

încujbá V. 1. a încovoia, a îndoi: încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca: floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. [V. cujbă].

încujbéz v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. Încovoĭ, aplec: greutatea îl încujbă. Fig. Înfrîng. V. refl. Mă încovoĭ, mă aplec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încujbá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încujbeáză

încujbá vb., ind. prez. 1 sg. încujbéz, 3 sg. și pl. încujbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

încujba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Intrare: încujba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbare
  • ‑ncujbare
  • încujbat
  • ‑ncujbat
  • încujbatu‑
  • ‑ncujbatu‑
  • încujbând
  • ‑ncujbând
  • încujbându‑
  • ‑ncujbându‑
singular plural
  • încujbea
  • ‑ncujbea
  • încujbați
  • ‑ncujbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
(să)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (tu)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
(să)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbași
  • ‑ncujbași
  • încujbaseși
  • ‑ncujbaseși
a III-a (el, ea)
  • încujbea
  • ‑ncujbea
(să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbă
  • ‑ncujbă
  • încujbase
  • ‑ncujbase
plural I (noi)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
(să)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbarăm
  • ‑ncujbarăm
  • încujbaserăm
  • ‑ncujbaserăm
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (voi)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
(să)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbarăți
  • ‑ncujbarăți
  • încujbaserăți
  • ‑ncujbaserăți
  • încujbaseți
  • ‑ncujbaseți
a III-a (ei, ele)
  • încujbea
  • ‑ncujbea
(să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujbau
  • ‑ncujbau
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbaseră
  • ‑ncujbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încujba încujbare încujbat

etimologie:

  • În + cujbă
    surse: DEX '98 DEX '09