2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrustare sf vz incrustare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUSTÁRE s.f. v. incrustare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
incrusta [At: KLOPȘTOCK, F. 263 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: fr incruster, lat incrustare] 1 vt A împodobi un obiect aplicând ornamente care se înfig în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 vr (D. săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. 3 vr (Fig) A se întipări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
incrustare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 10 / V: în~ / Pl: ~tări / E: incrusta] 1 Împodobire a unui obiect, aplicând ornamente înfipte în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 (D. săruri dizolvate) Depunere sub formă de crustă pe pereții interiori ai unui obiect. 3 (Fig) Întipărire. 4 (Ccr) Incrustație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrusta v vz incrusta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe suprafața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A întipări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrustá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concretizat) podoabă obținută prin introducerea unui ornament în masa unui obiect; incrustație. Incrustări de sidef. – Variantă: încrustáre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]
- Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]
- Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă; 2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu; 3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr’o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c’un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrustéz, V. incrustez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incrusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 incrustează; conj. prez. 1 sg. să incrustez, 3 să incrusteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incrusta (a ~) vb., ind. prez. 3 incrustează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. și pl. incrusteáză[1]
- Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incrustáre s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări[1]
- Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrustez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCRUSTÁRE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)[1]
- Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
incrusta, incrustezverb
- 1. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. DLRLC
- 1.1. Întipări. DLRLC DNsinonime: întipări
- Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. DLRLC
-
-
- 2. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- incruster DEX '09 DEX '98 DN
- incrustare DEX '09 DEX '98 DN
incrustare, incrustărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- sinonime: incrustație
- Incrustări de sidef. DLRLC
-
-
etimologie:
- incrusta DEX '09 DEX '98 DN