2 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎNCRUSTARE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTARE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTARE s. f. v. incrustare.

încrustare sf vz incrustare

ÎNCRUSTARE s.f. v. incrustare.

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrusta vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrusta vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustare s. f.] – V. incrusta.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustare s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTA vb. I v. incrusta.

ÎNCRUSTA vb. I v. incrusta.

ÎNCRUSTA vb. I v. incrusta.

incrusta [At: KLOPȘTOCK, F. 263 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: fr incruster, lat incrustare] 1 vt A împodobi un obiect aplicând ornamente care se înfig în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 vr (D. săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. 3 vr (Fig) A se întipări.

incrustare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 10 / V: în~ / Pl: ~tări / E: incrusta] 1 Împodobire a unui obiect, aplicând ornamente înfipte în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 (D. săruri dizolvate) Depunere sub formă de crustă pe pereții interiori ai unui obiect. 3 (Fig) Întipărire. 4 (Ccr) Incrustație (2).

încrusta v vz incrusta

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe suprafața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A întipări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrusta vb. I.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concretizat) podoabă obținută prin introducerea unui ornament în masa unui obiect; incrustație. Incrustări de sidef. – Variantă: încrustare s. f.

INCRUSTA vb. I. 1. tr. A aplica înfigînd pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].

INCRUSTARE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].

ÎNCRUSTA vb. I. v. incrusta.

INCRUSTA vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)

A SE INCRUSTA se ~ea intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

A INCRUSTA ~ez tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă; 2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu; 3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var.

*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr’o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c’un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-.

încrustéz, V. incrustez.

Ortografice DOOM

incrusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 incrustea; conj. prez. 1 sg. să incrustez, 3 să incrusteze

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări

incrusta (a ~) vb., ind. prez. 3 incrustea

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări

incrusta vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 sg. și pl. incrustea[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări[1]

  1. Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Sinonime

INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)[1]

  1. Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)

Intrare: incrusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incrusta
  • incrustare
  • incrustat
  • incrustatu‑
  • incrustând
  • incrustându‑
singular plural
  • incrustea
  • incrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incrustez
(să)
  • incrustez
  • incrustam
  • incrustai
  • incrustasem
a II-a (tu)
  • incrustezi
(să)
  • incrustezi
  • incrustai
  • incrustași
  • incrustaseși
a III-a (el, ea)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrusta
  • incrustă
  • incrustase
plural I (noi)
  • incrustăm
(să)
  • incrustăm
  • incrustam
  • incrustarăm
  • incrustaserăm
  • incrustasem
a II-a (voi)
  • incrustați
(să)
  • incrustați
  • incrustați
  • incrustarăți
  • incrustaserăți
  • incrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrustau
  • incrusta
  • incrustaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustat
  • ‑ncrustat
  • încrustatu‑
  • ‑ncrustatu‑
  • încrustând
  • ‑ncrustând
  • încrustându‑
  • ‑ncrustându‑
singular plural
  • încrustea
  • ‑ncrustea
  • încrustați
  • ‑ncrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
(să)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (tu)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
(să)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustași
  • ‑ncrustași
  • încrustaseși
  • ‑ncrustaseși
a III-a (el, ea)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustă
  • ‑ncrustă
  • încrustase
  • ‑ncrustase
plural I (noi)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
(să)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustarăm
  • ‑ncrustarăm
  • încrustaserăm
  • ‑ncrustaserăm
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (voi)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
(să)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustarăți
  • ‑ncrustarăți
  • încrustaserăți
  • ‑ncrustaserăți
  • încrustaseți
  • ‑ncrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrustau
  • ‑ncrustau
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustaseră
  • ‑ncrustaseră
Intrare: incrustare
incrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incrustare
  • incrustarea
plural
  • incrustări
  • incrustările
genitiv-dativ singular
  • incrustări
  • incrustării
plural
  • incrustări
  • incrustărilor
vocativ singular
plural
încrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustarea
  • ‑ncrustarea
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustările
  • ‑ncrustările
genitiv-dativ singular
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustării
  • ‑ncrustării
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustărilor
  • ‑ncrustărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incrusta, incrustezverb

  • 1. tranzitiv A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. DLRLC
    • 1.1. figurat Întipări. DLRLC DN
      sinonime: întipări
      • format_quote Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

incrustare, incrustărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi incrusta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.