2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrustare sf vz incrustare

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

ÎNCRUSTÁRE s.f. v. incrustare.

incrusta [At: KLOPȘTOCK, F. 263 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: fr incruster, lat incrustare] 1 vt A împodobi un obiect aplicând ornamente care se înfig în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 vr (D. săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. 3 vr (Fig) A se întipări.

incrustare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 10 / V: în~ / Pl: ~tări / E: incrusta] 1 Împodobire a unui obiect, aplicând ornamente înfipte în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 (D. săruri dizolvate) Depunere sub formă de crustă pe pereții interiori ai unui obiect. 3 (Fig) Întipărire. 4 (Ccr) Incrustație (2).

încrusta v vz incrusta

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.

ÎNCRUSTÁ vb. I v. incrusta.

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe suprafața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A întipări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrustá vb. I.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concretizat) podoabă obținută prin introducerea unui ornament în masa unui obiect; incrustație. Incrustări de sidef. – Variantă: încrustáre s. f.

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].

INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.

INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)

A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă; 2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu; 3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var.

*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr’o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c’un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-.

arată toate definițiile

Intrare: incrusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incrusta
  • incrustare
  • incrustat
  • incrustatu‑
  • incrustând
  • incrustându‑
singular plural
  • incrustea
  • incrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incrustez
(să)
  • incrustez
  • incrustam
  • incrustai
  • incrustasem
a II-a (tu)
  • incrustezi
(să)
  • incrustezi
  • incrustai
  • incrustași
  • incrustaseși
a III-a (el, ea)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrusta
  • incrustă
  • incrustase
plural I (noi)
  • incrustăm
(să)
  • incrustăm
  • incrustam
  • incrustarăm
  • incrustaserăm
  • incrustasem
a II-a (voi)
  • incrustați
(să)
  • incrustați
  • incrustați
  • incrustarăți
  • incrustaserăți
  • incrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrustau
  • incrusta
  • incrustaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustat
  • ‑ncrustat
  • încrustatu‑
  • ‑ncrustatu‑
  • încrustând
  • ‑ncrustând
  • încrustându‑
  • ‑ncrustându‑
singular plural
  • încrustea
  • ‑ncrustea
  • încrustați
  • ‑ncrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
(să)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (tu)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
(să)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustași
  • ‑ncrustași
  • încrustaseși
  • ‑ncrustaseși
a III-a (el, ea)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustă
  • ‑ncrustă
  • încrustase
  • ‑ncrustase
plural I (noi)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
(să)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustarăm
  • ‑ncrustarăm
  • încrustaserăm
  • ‑ncrustaserăm
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (voi)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
(să)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustarăți
  • ‑ncrustarăți
  • încrustaserăți
  • ‑ncrustaserăți
  • încrustaseți
  • ‑ncrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrustau
  • ‑ncrustau
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustaseră
  • ‑ncrustaseră
Intrare: incrustare
incrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incrustare
  • incrustarea
plural
  • incrustări
  • incrustările
genitiv-dativ singular
  • incrustări
  • incrustării
plural
  • incrustări
  • incrustărilor
vocativ singular
plural
încrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustarea
  • ‑ncrustarea
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustările
  • ‑ncrustările
genitiv-dativ singular
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustării
  • ‑ncrustării
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustărilor
  • ‑ncrustărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incrusta incrustare incrustat încrusta încrustare încrustat

  • 1. tranzitiv A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

incrustare încrustare

etimologie:

  • vezi incrusta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN