6 definiții pentru încruntătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (Înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.

ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (Înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.

încruntătu sf [At: SBIERA, P. 204/31 / Pl: ~ri / E: încruntat + ~(ă)tură] 1 (Înv) Pată de sânge. 2 (Înv) Înfățișare încruntată. 3 (Pop) Paralizie a mușchilor ochiului, care are drept urmare încruntarea permanentă a sprâncenelor. 4 (Ccr) Cută verticală pe frunte, între sprâncene.

ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată, cută pe frunte între sprîncene. Mecanicul îl privi cu o încruntătură. CAMILAR, N. II 106. 2. (Învechit și popular) Urmă, pată de sînge. Îi prinde și-i mănîncă și pe aceștia, încît n-au lăsat nimică, afară de niște încruntături pe vatră și pe cuptori. SBIERA, P. 204.

ÎNCRUNTĂTÚRĂ ~i f. 1) Cută (pe frunte sau între sprâncene) apărută ca semn de nemulțumire sau de încordare. 2) Expresie încruntată a feței. /a (se) încrunta + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri

încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri

Intrare: încruntătură
încruntătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încruntătu
  • ‑ncruntătu
  • încruntătura
  • ‑ncruntătura
plural
  • încruntături
  • ‑ncruntături
  • încruntăturile
  • ‑ncruntăturile
genitiv-dativ singular
  • încruntături
  • ‑ncruntături
  • încruntăturii
  • ‑ncruntăturii
plural
  • încruntături
  • ‑ncruntături
  • încruntăturilor
  • ‑ncruntăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încruntătură

  • 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1.); cută pe frunte, între sprâncene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mecanicul îl privi cu o încruntătură. CAMILAR, N. II 106.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Urmă, pată de sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Îi prinde și-i mănîncă și pe aceștia, încît n-au lăsat nimică, afară de niște încruntături pe vatră și pe cuptori. SBIERA, P. 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Încrunta + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09