ÎNCRUNTĂTURĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată, cută pe frunte între sprîncene. Mecanicul îl privi cu o încruntătură. CAMILAR, N. II 106. 2. (Învechit și popular) Urmă, pată de sînge. Îi prinde și-i mănîncă și pe aceștia, încît n-au lăsat nimică, afară de niște încruntături pe vatră și pe cuptori. SBIERA, P. 204.