14 definiții pentru încorporație / incorporație incorporație incorporațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORPORÁȚIE, încorporații, s. f. Încorporare. [Var.: incorporáție s. f.] – Din fr. incorporation.

ÎNCORPORÁȚIE, încorporații, s. f. Încorporare. [Var.: incorporáție s. f.] – Din fr. incorporation.

încorporație sf [At: HAMANGIU, C. C. 155 / V: in~, incorporațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr incorporation, it incorporazione] 1-3 Încorporare (1-3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare. 6 (Lin) Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus.

ÎNCORPORÁȚIE s.f. 1. Încorporare. 2. Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. [Gen. -iei, var. incorporație, incorporațiune. / < fr. incorporation].

ÎNCORPORÁȚIE s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio)

INCORPORÁȚIE s. f. v. încorporație.

INCORPORÁȚIE s. f. v. încorporație.

incorporație sf vz încorporație

incorporațiune sf vz încorporație

INCORPORÁȚIE s.f. v. încorporație.

INCORPORAȚIÚNE s.f. v. încorporație.

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încorporáție/incorporație (-ți-e) s. f., art. încorporația/ incorporáția (-ți-a), g.-d. art. încorporáției/incorporației; pl. încorporáții/incorporáții, art. încorporáțiile/incorporáțiile (-ți-i-)

încorporáție s. f. (sil. -ți-e), art. încorporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. încorporáției; pl. încorporáții, art. încorporáțiile (sil. -ți-i-)

incorporáție v. încorporáție

incorporáție s. f., g.-d. art. incorporáției

Intrare: încorporație / incorporație
încorporație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorporație
  • ‑ncorporație
  • încorporația
  • ‑ncorporația
plural
  • încorporații
  • ‑ncorporații
  • încorporațiile
  • ‑ncorporațiile
genitiv-dativ singular
  • încorporații
  • ‑ncorporații
  • încorporației
  • ‑ncorporației
plural
  • încorporații
  • ‑ncorporații
  • încorporațiilor
  • ‑ncorporațiilor
vocativ singular
plural
incorporație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporație
  • incorporația
plural
  • incorporații
  • incorporațiile
genitiv-dativ singular
  • incorporații
  • incorporației
plural
  • incorporații
  • incorporațiilor
vocativ singular
plural
incorporațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporațiune
  • incorporațiunea
plural
  • incorporațiuni
  • incorporațiunile
genitiv-dativ singular
  • incorporațiuni
  • incorporațiunii
plural
  • incorporațiuni
  • incorporațiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încorporație / incorporație incorporație incorporațiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus.
    surse: DN

etimologie: