încorporație sf [At: HAMANGIU, C. C. 155 / V: in~, incorporațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr incorporation, it incorporazione] 1-3 Încorporare (1-3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare. 6 (Lin) Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus.