13 definiții pentru încornora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

încornora vt [At: CANTEMIR, IST. 103 / V: (înv; cscj) ~nări, (înv) ~nura / Pzi: ~rez / E: încornorat drr] 1 A pune cuiva coarne1. 2 (Pop; fig) A deforma realitatea Si: a exagera, a înflori. 3 (Fam; fig) A-și înșela soțul sau soția.

ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. 2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.

A ÎNCORNORÁ ~éz tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soți) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale; a înșela. /în + corn

încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.

cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încornorá (a ~) vb., ind. prez. 3 încornoreáză

încornorá vb., ind. prez. 1 sg. încornoréz, 3 sg. și pl. încornoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCORNORÁ vb. v. exagera, înșela, trăda.

încornora vb. v. EXAGERA. ÎNȘELA. TRĂDA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția

Intrare: încornora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornorare
  • ‑ncornorare
  • încornorat
  • ‑ncornorat
  • încornoratu‑
  • ‑ncornoratu‑
  • încornorând
  • ‑ncornorând
  • încornorându‑
  • ‑ncornorându‑
singular plural
  • încornorea
  • ‑ncornorea
  • încornorați
  • ‑ncornorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
(să)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (tu)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
(să)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorași
  • ‑ncornorași
  • încornoraseși
  • ‑ncornoraseși
a III-a (el, ea)
  • încornorea
  • ‑ncornorea
(să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornoră
  • ‑ncornoră
  • încornorase
  • ‑ncornorase
plural I (noi)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
(să)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorarăm
  • ‑ncornorarăm
  • încornoraserăm
  • ‑ncornoraserăm
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (voi)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
(să)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorarăți
  • ‑ncornorarăți
  • încornoraserăți
  • ‑ncornoraserăți
  • încornoraseți
  • ‑ncornoraseți
a III-a (ei, ele)
  • încornorea
  • ‑ncornorea
(să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornorau
  • ‑ncornorau
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornoraseră
  • ‑ncornoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încornora încornorare

  • 1. A pune coarne.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. figurat A deforma realitatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exagera umfla înflori attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78.
        surse: DLRLC
      • Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34.
        surse: DLRLC
      • Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat familiar A-și înșela soțul sau soția.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trăda înșela (amăgi)

etimologie: