2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOPCIÉRE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. [Pr.: -ci-e-] – V. încopcia.

ÎNCOPCIÉRE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. [Pr.: -ci-e-] – V. încopcia.

încopciere sf [At: DA / P: ~ci~e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: încopcia] (Rar) 1 Fixare a unei copci1 Si: (rar) încopciat1 (1), (înv) încopcietură (1). 2 Închidere a unei copci1 Si: (rar) încopciat1 (2), (înv) încopcietură (2). 3 Închidere a unei haine cu copci1 Si: (rar) încopciat1 (3), (înv) încopcietură (3). 4 Îmbinare a două piese de tablă prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc Si: (rar) încopciat1 (4), (înv) încopcietură (4).

ÎNCOPCIÉRE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. – Pronunțat: -ci-e-.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

A ÎNCOPCIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încopciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. încopciérii; pl. încopciéri

încopciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. încopciérii; pl. încopciéri

încopciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciáză, 1 pl. încopciém (-ci-em); conj. prez. 3 să încopciéze; ger. încopciínd (-ci-ind)

încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. și pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind)

încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încopciá, încopciéz, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

Intrare: încopciere
încopciere substantiv feminin
  • silabație: -ci-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopcierea
  • ‑ncopcierea
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierile
  • ‑ncopcierile
genitiv-dativ singular
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierii
  • ‑ncopcierii
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierilor
  • ‑ncopcierilor
vocativ singular
plural
Intrare: încopcia
  • silabație: -ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatu‑
  • încopciind
  • ‑ncopciind
  • încopciindu‑
  • ‑ncopciindu‑
singular plural
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciați
  • ‑ncopciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
(să)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (tu)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
(să)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciași
  • ‑ncopciași
  • încopciaseși
  • ‑ncopciaseși
a III-a (el, ea)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopcie
  • ‑ncopcie
  • încopciase
  • ‑ncopciase
plural I (noi)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
(să)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciarăm
  • ‑ncopciarăm
  • încopciaserăm
  • ‑ncopciaserăm
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (voi)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
(să)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciarăți
  • ‑ncopciarăți
  • încopciaserăți
  • ‑ncopciaserăți
  • încopciaseți
  • ‑ncopciaseți
a III-a (ei, ele)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopciau
  • ‑ncopciau
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciaseră
  • ‑ncopciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încopciere

  • 1. Acțiunea de a încopcia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi încopcia
    surse: DEX '98 DEX '09

încopcia încopciat încopciere

  • 1. rar A închide o copcă; a încheia o haină în copci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + copcă
    surse: DEX '98 DEX '09