16 definiții pentru încondeia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paște), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.

încondeia vt [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~de-ia / Pzi: ~iez, (înv) încondei / E: în- + condei] 1 (Înv) A trasa o linie cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă) A desena cu ceară înainte de a băga în vopsea. 3 (Pex) A împodobi ouăle de Paști, obiectele de ceramică etc. cu desene făcute cu condeiul. 4 (Pop; fig) A înnegri sprâncenele cu creionul. 5 (Pop; fig) A vorbi de rău pe cineva Si: a calomnia, a defăima, a ponegri. 6 (Îrg) A lăsa urme de murdărie Si: a murdări, a stropi. 7 (Îrg) A face farmece cu scopul de a vindeca un bolnav.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez (pers. 3 și încondéie), vb. I. Tranz. 1. A desena, a împodobi cu diferite modele, cu ajutorul unui condei sau prin alte mijloace. Scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159. ◊ Fig. Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. ◊ Refl. pas. În vinerea dinaintea paștilor se încondeie ouăle și se roșesc cu băcan. TEODORESCU, P. P. 585. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva, a defăima, a calomnia; a ponegri, a bîrfi. Îl încondeia cu toate păcatele și-l făcea de batjocură în fața judecătorului. PAS, Z. I 151. La-mpăratul se ducea, Pe Deliu... încondeia. TEODORESCU, P. P. 580.

A ÎNCONDEIÁ ~iéz tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramică) A împodobi cu desene (făcute cu condeiul). 2) (genele sau sprâncenele) A vopsi cu negru; a înnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta în lumină defavorabilă. /în + condei

încondeià v. 1. a desena cu condeiul, a vopsi cu negru (sprâncene), a roși ouăle de sâmbăta Paștilor; 2. fig. a înnegri, a calomnia: bine ’ai încondeiat.

încondeĭéz v. tr. (d. condeĭ, pensulă. – Încondeĭem, -ațĭ, -eind). Vest. Văpsesc cu un creĭon special (sprincenele) saŭ ornez pin batic (ouăle, matasa). Fig. Descriŭ defavorabil, înegresc: Lasă, că te încondeĭez eŭ! – Și încrestesc (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încondeiá (a ~) vb., ind. prez. 3 încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 încondeiéze; ger. încondeínd

încondeiá vb., ind. prez. 1 sg. încondeiéz, 3 sg. și pl. încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încondeiéze; ger. încondeínd

încondeia (ind. prez. 3 sg. și pl. încondeiază, 1 pl. încondeiem)

încondeiez, -deiază 3, -deieze 3 conj., -deiam 1 imp., -deiat prt., -deiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCONDEIÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

ÎNCONDEIÁ vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)

încondeia vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

ÎNCONDEIA vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondeia, încondeiez, vb. tranz. – A desena (cu condeiul) și a picta ouăle de Paști cu motive specifice. ♦ (obicei) Încondeiatul ouălor: În zilele de joi sau sâmbătă (în Săptămâna Mare) se fierb și se încondeiază ouăle, care apoi se sfințesc la biserică, în ziua de Paști: „Să vopseau și le împistram cu frunze de trifoi, leuștean” (Mara, Breb). „Încondeiatu’ ouălor să făce’ cu ceară de stup curată. Modele le fac cum știu femeile, cum era pă hainele vechi demult: puiț’, roate, pene, cruce, peteică, greblă. Farbele (vopselele) le luam din bold” (Cupșeni). „Ouăle le vopsem cu coji de ceapă și cu blânduși, frunză de ghiocei. Cu blânduși să făceau albastre, că demult feșteu în roșu, albastru, verde. Erau care știau face cu pana de găină sau de gâscă și ceară de albini” (Vișeu, Borșa). „Amu nu să scriu ouăle, numa să feștesc. Înainte să scrieu cu pană de găină sau de gâscă. Și-avei mai multe farbe și le năpusteai cu lingura în farbă și unde o fost scrisă cu ceară, pica și rămânea albu” (Bilțiu, 2009; Poienile Izei). – Din în- + condei „pensulă” (< ngr. kondili „condei de scris”) (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: încondeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiere
  • ‑ncondeiere
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatu‑
  • ‑ncondeiatu‑
  • încondeind
  • ‑ncondeind
  • încondeindu‑
  • ‑ncondeindu‑
singular plural
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondeiez
  • ‑ncondeiez
(să)
  • încondeiez
  • ‑ncondeiez
  • încondeiam
  • ‑ncondeiam
  • încondeiai
  • ‑ncondeiai
  • încondeiasem
  • ‑ncondeiasem
a II-a (tu)
  • încondeiezi
  • ‑ncondeiezi
(să)
  • încondeiezi
  • ‑ncondeiezi
  • încondeiai
  • ‑ncondeiai
  • încondeiași
  • ‑ncondeiași
  • încondeiaseși
  • ‑ncondeiaseși
a III-a (el, ea)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
(să)
  • încondeieze
  • ‑ncondeieze
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeie
  • ‑ncondeie
  • încondeiase
  • ‑ncondeiase
plural I (noi)
  • încondeiem
  • ‑ncondeiem
(să)
  • încondeiem
  • ‑ncondeiem
  • încondeiam
  • ‑ncondeiam
  • încondeiarăm
  • ‑ncondeiarăm
  • încondeiaserăm
  • ‑ncondeiaserăm
  • încondeiasem
  • ‑ncondeiasem
a II-a (voi)
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
(să)
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiarăți
  • ‑ncondeiarăți
  • încondeiaserăți
  • ‑ncondeiaserăți
  • încondeiaseți
  • ‑ncondeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
(să)
  • încondeieze
  • ‑ncondeieze
  • încondeiau
  • ‑ncondeiau
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiaseră
  • ‑ncondeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondeia încondeiere

  • 1. A împodobi ouăle (de Paște), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: scrie împistri attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv În vinerea dinaintea paștilor se încondeie ouăle și se roșesc cu băcan. TEODORESCU, P. P. 585.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat popular A înnegri sprâncenele sau genele.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înnegri attach_file un exemplu
      exemple
      • Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A vorbi de rău pe cineva.
    exemple
    • Îl încondeia cu toate păcatele și-l făcea de batjocură în fața judecătorului. PAS, Z. I 151.
      surse: DLRLC
    • La-mpăratul se ducea, Pe Deliu... încondeia. TEODORESCU, P. P. 580.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încondeie.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + condei
    surse: DEX '09 DEX '98