2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înciripare sf vz înfiripare

ÎNCIRIPÁ vb. I v. înfiripa.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.

înfiripa [At: CREANGĂ, GL. / Pzi: ~rip, (înv) ~pez / E: ns cf înciripa] 1 vt A alcătui ceva în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: (pop) a îndoila (1), a înjgheba (1). 2 vr A lua naștere. 3 vr A prinde consistență. 4 vr A se avânta. 5 vr A ajunge cu greu la o oarecare bunăstare. 6 vr A se reface după boală Si: a se întrema.

înfiripare sf [At: ZAMFIRESCU / Pl: ~pări / E: înfiripa] 1 Alcătuire în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: înjghebare. 2 Apariție firavă. 3 Căpătare a unei consistențe. 4 Prindere a unui avânt. 5 Ajungere cu greu la o anumită bunăstare. 6 Întremare după o boală.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez și înfiríp, vb. I. 1. Tranz. A alcătui (ceva) cu oarecare greutate din mai multe elemente, a face să ia ființă în grabă; a înjgheba. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Refl. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. ♦ Refl. A lua naștere, a prinde consistență. Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. 2. Refl. A-și reveni în puteri, a se reface, a se restabili după o boală, a se întrema. Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. ♦ A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avînta. Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; alcătuire, înjghebare, refacere a puterilor. Înfiriparea gospodăriei.

A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep

A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep

înfiripà v. 1. Mold. a-și veni în fire: începe a se înfiripa și a crește Cr.; 2. a se întrema (dintr’o boală); fig. a se realiza: irisul său se ’nfiripează și se ’ntinde vulturește EM.; 3. a aduce în bună stare: le-a poruncit să ’nflripe carul. [Fuziune din fire și întrupa].

înfírip și -éz (mă), a v. refl. (cp. cu fire și încĭupăresc). Îmĭ vin în fire, mă restabilesc, mă întrămez, prind putere: puiĭ s’aŭ înfiripat, bolnavu s’a înfiripat. Fig. Cîștig ceva parale, mă îmbogățesc puțin. Visul săŭ se’nfiripeáză (Em.), visu luĭ începe a se realiza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înfiripá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfirípă

înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripắrii; pl. înfiripắri

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă

înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ și el după o viroză.)

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.

arată toate definițiile

Intrare: înfiripa
înfiripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfirip
  • ‑nfirip
(să)
  • înfirip
  • ‑nfirip
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
(să)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înfiripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
(să)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
(să)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înciripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciripea
  • ‑nciripea
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciripez
  • ‑nciripez
(să)
  • înciripez
  • ‑nciripez
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
(să)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
înciripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciri
  • ‑nciri
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încirip
  • ‑ncirip
(să)
  • încirip
  • ‑ncirip
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripi
  • ‑nciripi
(să)
  • înciripi
  • ‑nciripi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
Intrare: înfiripare
înfiripare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiriparea
  • ‑nfiriparea
plural
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripările
  • ‑nfiripările
genitiv-dativ singular
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripării
  • ‑nfiripării
plural
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripărilor
  • ‑nfiripărilor
vocativ singular
plural
înciripare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciriparea
  • ‑nciriparea
plural
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripările
  • ‑nciripările
genitiv-dativ singular
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripării
  • ‑nciripării
plural
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripărilor
  • ‑nciripărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiripa înfiripare înfiripat înciripat înciripare înciripa

  • 1. tranzitiv A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare.
    exemple
    • Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39.
      surse: DLRLC
    • Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A lua naștere, a prinde consistență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382.
        surse: DLRLC
      • Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A ajunge la o oarecare bunăstare; a ieși din sărăcie; a prinde cheag.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. reflexiv A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202.
      surse: DLRLC
    • Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avânta.
      exemple
      • Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.
        surse: DLRLC

etimologie:

înfiripare înciripare

etimologie:

  • vezi înfiripa
    surse: DEX '09 DEX '98