2 intrări
12 definiții
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
înciocălare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 57 / Pl: ~lări / E: înciocăla] (Reg) 1 Legare împreună. 2 Aranjare. 3 Însănătoșire.
ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega împreună, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înciocăla [At: TDRG / V: ~cărla, ~cola / Pzi: ~lez / E: pbl în- + ciocălău] (Reg) 1 vt A lega împreună Si: a împreuna Cf a închelba, a înfiripa. 2 vt A aranja. 3 vr (D. oameni) A se însănătoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înciocărla v vz înciocăla
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înciocola v vz înciocăla
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 înciocălează; conj. prez. 1 sg. să înciocălez, 3 să înciocăleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înciocălează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înciocăla vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 sg. și pl. înciocălează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCIOCĂLA vb. v. închipui, încropi, înfiripa, înjgheba.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înciocăla vb. v. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înciocăla, înciocălezverb
- 1. A lega împreună, a împreuna ceva. DEX '09sinonime: împreuna
etimologie:
- în + ciocălău DEX '09 DEX '98