opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

înciocălare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 57 / Pl: ~lări / E: înciocăla] (Reg) 1 Legare împreună. 2 Aranjare. 3 Însănătoșire.

ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega împreună, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

înciocăla [At: TDRG / V: ~cărla, ~cola / Pzi: ~lez / E: pbl în- + ciocălău] (Reg) 1 vt A lega împreună Si: a împreuna Cf a închelba, a înfiripa. 2 vt A aranja. 3 vr (D. oameni) A se însănătoși.

înciocărla v vz înciocăla

înciocola v vz înciocăla

ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).

Ortografice DOOM

înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 înciocălează; conj. prez. 1 sg. să înciocălez, 3 să înciocăleze

înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înciocălează

înciocăla vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 sg. și pl. înciocălează

Sinonime

ÎNCIOCĂLA vb. v. închipui, încropi, înfiripa, înjgheba.

înciocăla vb. v. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA.

Intrare: înciocălare
înciocălare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciocălare
  • ‑nciocălare
  • înciocălarea
  • ‑nciocălarea
plural
  • înciocălări
  • ‑nciocălări
  • înciocălările
  • ‑nciocălările
genitiv-dativ singular
  • înciocălări
  • ‑nciocălări
  • înciocălării
  • ‑nciocălării
plural
  • înciocălări
  • ‑nciocălări
  • înciocălărilor
  • ‑nciocălărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înciocăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălare
  • ‑nciocălare
  • înciocălat
  • ‑nciocălat
  • înciocălatu‑
  • ‑nciocălatu‑
  • înciocălând
  • ‑nciocălând
  • înciocălându‑
  • ‑nciocălându‑
 singular plural
  • înciocălează
  • ‑nciocălează
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciocălez
  • ‑nciocălez
 (să)
  • înciocălez
  • ‑nciocălez
  • înciocălam
  • ‑nciocălam
  • înciocălai
  • ‑nciocălai
  • înciocălasem
  • ‑nciocălasem
a II-a (tu)
  • înciocălezi
  • ‑nciocălezi
 (să)
  • înciocălezi
  • ‑nciocălezi
  • înciocălai
  • ‑nciocălai
  • înciocălași
  • ‑nciocălași
  • înciocălaseși
  • ‑nciocălaseși
a III-a (el, ea)
  • înciocălează
  • ‑nciocălează
 (să)
  • înciocăleze
  • ‑nciocăleze
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălă
  • ‑nciocălă
  • înciocălase
  • ‑nciocălase
plural I (noi)
  • înciocălăm
  • ‑nciocălăm
 (să)
  • înciocălăm
  • ‑nciocălăm
  • înciocălam
  • ‑nciocălam
  • înciocălarăm
  • ‑nciocălarăm
  • înciocălaserăm
  • ‑nciocălaserăm
  • înciocălasem
  • ‑nciocălasem
a II-a (voi)
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
 (să)
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălarăți
  • ‑nciocălarăți
  • înciocălaserăți
  • ‑nciocălaserăți
  • înciocălaseți
  • ‑nciocălaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciocălează
  • ‑nciocălează
 (să)
  • înciocăleze
  • ‑nciocăleze
  • înciocălau
  • ‑nciocălau
  • înciocălară
  • ‑nciocălară
  • înciocălaseră
  • ‑nciocălaseră
înciocola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înciocărla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înciocăla, înciocălezverb

etimologie:
  • probabil în + ciocălău DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.