O definiție pentru înciocălare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înciocălare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 57 / Pl: ~lări / E: înciocăla] (Reg) 1 Legare împreună. 2 Aranjare. 3 Însănătoșire.
Intrare: înciocălare
înciocălare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)