2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. ◊ Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.

închiriere sf [At: CARAGEA, L. 22/7 / Pl: ~ri / E: închiria] 1-2 (Dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii Si: închiriat1 (1-2). 3-4 (Înv) (Dare sau) luare în arendă a unui teren sau a unei bucăți de pământ Si: închiriat1 (3-4).

ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.

ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria. Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare...Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116. – Pronunțat: -ri-e-.

închiriére f. Acțiunea de a închiria: contract de închiriere.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închiriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. închiriérii; pl. închiriéri

închiriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. închiriérii; pl. închiriéri

închiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriáză, 1 pl. închiriém (-ri-em); conj. prez. 3 închiriéze; ger. închiriínd (-ri-ind)

închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)

închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)

închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIRIÉRE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)

ÎNCHIRIERE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)

ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

arată toate definițiile

Intrare: închiriere
închiriere substantiv feminin
  • silabație: în-chi-ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închirierea
  • ‑nchirierea
plural
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierile
  • ‑nchirierile
genitiv-dativ singular
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierii
  • ‑nchirierii
plural
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierilor
  • ‑nchirierilor
vocativ singular
plural
Intrare: închiria
  • silabație: în-chi-ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatu‑
  • închiriind
  • ‑nchiriind
  • închiriindu‑
  • ‑nchiriindu‑
singular plural
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriați
  • ‑nchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
(să)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (tu)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
(să)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriași
  • ‑nchiriași
  • închiriaseși
  • ‑nchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închirie
  • ‑nchirie
  • închiriase
  • ‑nchiriase
plural I (noi)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
(să)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriarăm
  • ‑nchiriarăm
  • închiriaserăm
  • ‑nchiriaserăm
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (voi)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
(să)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriarăți
  • ‑nchiriarăți
  • închiriaserăți
  • ‑nchiriaserăți
  • închiriaseți
  • ‑nchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiriau
  • ‑nchiriau
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriaseră
  • ‑nchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închiriere

  • 1. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: locație năimeală attach_file un exemplu
    exemple
    • Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare... – Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi închiria
    surse: DEX '98 DEX '09

închiria închiriat închiriere

  • 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
      surse: DLRLC
    • Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272.
      surse: DLRLC
    • Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [a da sau a lua] în chirie
    surse: DEX '09 DEX '98