ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.

încheiere sf [At: NEGRUZZI, S. 1, 305 / V: (îrg) ~iare / Pl: ~ri / E: încheia] 1 Prindere în nasturi, copci etc. a unui obiect de îmbrăcăminte Si: încheiat¹ (1). 2 Strângere a hainei, a cămășii etc. în nasturi, copci etc. Si: încheiat¹ (2). 3 (Spc) Legare a șireturilor de la încălțăminte Si: încheiat¹ (3). 4 Îmbinare a părților componente ale unui obiect Si: încheiat¹ (4). 5 Fixare a căpriorilor sau a bârnelor unei case unul în scobitura celuilalt Si: încheiat¹ (5). 6 (Pan) Fixare unul în altul a oaselor scheletului Si: încheiat¹ (6). 7 (Ccr) Loc unde se articulează un os Si: încheiat¹ (7). 8 (Reg) Construire a unui car prin fixarea împreună a părților componente; Si: încheiat¹ (8). 9 (Reg) Construire a unei case de lemn din bucăți confecționate Si: încheiat¹ (9). 10 (Reg) Coasere a bucăților croite separat ale unei cămăși Si: încheiat¹ (10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15 Terminare a unei acțiuni, lucru etc. Si: încheiat¹ (15). 16 Capăt al unei coloane, al unui șir etc. Si: încheiat¹ (16). 17 Sfârșit al unei lucrări artistice, al unui spectacol discurs etc. Si: încheiat¹ (17). 18 (Pex) Concluzie. 19 (Îlv) A face o ~ A trage o concluzie. 20 Precizare în scris, prin care se pune capăt unor dezbateri, probleme controversate etc. 21 (Muz) Cadență. 22 (Jur) Luare a unei hotărâri. 23 (Ccr) Hotărâre. 24 (Îs) ~ judecătorească Act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. 25 Stabilire definitivă a condițiilor unui contract, tratat, acord etc. Si: încheiat¹ (19). 26 Contractare a unei căsătorii Si: încheiat¹ (20). 27 Întocmire a unui proces verbal, act oficial etc. Si: încheiat¹ (21). 28 (Grm; înv) Articol.

ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.

ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. 1. Parte finală, punct final; sfîrșit. În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. ♦ Concluzie. Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. 2. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.

ÎNCHEIERE ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea ședinței. ◊ În ~ la sfârșit. /v. a încheia

încheiere f. acțiunea de a încheia și rezultatul ei: concluziune.

încheĭére f. Acțiunea de a încheĭa. Concluziune, rezultat.

încheia [At: DOSOFTEI, V. S. 49/1 / V: (îrg) închia, închie / Pzi: închei / E: ml *inclavare] 1 vt A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. 2 vr (D. persoane) A-și strânge, haina, cămașa etc. în copci, în nasturi etc. 3 vr (Spc) A-și lega șireturile de la încălțăminte. 4 vt A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect Si: a îmbina, a uni. 5 vt A potrivi căpriorii, bârnele unei case în capătul sau scobitura celeilalte, fîxându-ie uneori printr-un cui de lemn. 6 vt (Reg) A construi un car punând împreună părțile sale componente. 7-8 vtr (Înv; pan; d. oasele omenești) A (se) fixa unul în altul. 9 vt (Reg) A construi o casă de lemn din bucăți confecționate. 10 vt (Reg; d. o cămașă) A coase la un loc bucăți croite separat. 11 vt (Înv) A zidi. 12 vt (Înv) A plăsmui. 13 vt (Înv) A rosti. 14-15 vtr (D. o acțiune, o operație, muncă etc.) A (se) termina. 16 vr (Îe) A-și ~ zilele sau viața (undeva) A-și petrece ultima perioadă din viață într-un anumit loc. 17 vr (Reg; îe) S-a ~t bobocul Gata, nu mai merge! 18 vr (Reg; îe) A i se ~ (calea în) codru A nu mai avea nici o posibilitate. 19 vr (Reg; îae) A se termina cu plăcerile. 20 vt (Îe) A ~t-o (cu...) A renunțat (la...). 21 vr (Rar) A ajunge la deplină maturitate. 22 vr (D. grămezi, coloane etc.) A se termina la capăt sau în vârf cu... 23 vr (D. lucrări literare, opere, spectacole; udp „cu”) A se sfârși cu... 24 vt A trage concluzii Si: a conchide. 25 vt (Înv) A marca hotarele unei întinderi de pământ Si: a limita, (înv) a hotărnici, a țărmuri. 26 vr (Udp „în”, „întru”) A se reduce la... Si: a se limita, a se mărgini. 27 vr (Înv) A consta din... 28 vt A hotărî printr-un act Si: a determina, a fixa. 29 vt (Înv) A stabili ceva în mod definitiv. 30 vt (Înv) A completa. 31 vr (Reg) A se acoperi peste tot. 32 vt A termina o socoteală. 33 (Fig; îe) A-și ~ catastihul A i se înfunda cuiva. 34-35 vtr A (se) stabili un acord, un tratat, o rezoluție etc. 36 vt (Îe) A ~ pace A face să înceteze ostilitățile. 37 vt (Jur) A contracta o căsătorie. 38 vt (Jur) A lua o hotărâre. 39 vt (Jur) A da o sentință. 40 vt A întocmi un proces verbal, un act oficial etc.

încheiare sf vz încheiere

ÎNCHEIA, închei, vb. I. Tranz. I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ◊ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. V. fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. ◊ Refl. Fig. Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ Refl. (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. ◊ Refl. A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. ◊ (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ Refl. A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. ◊ Refl. pas. Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (Refl. pas.) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.

A ÎNCHEIA¹ închei tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIA² închei tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare

A SE ÎNCHEIA se încheie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare

încheià v. 1. a prinde cu copci, a lega: a încheia nasturii, cămașa; 2. a se articula: unde se încheie brațul cu umărul; 3. a termina: sprâncenele arcate fruntea albă i-o ’ncheie EM.; 4. a concentra: numai în arc se încheia meșteșugul și puterea omului aceluia CR.; 5. a face la sfârșit: a încheia pace, socoteli.4 [Lat. CLAVARE].

închéĭ, a -eĭá v. tr. (d. cheĭe). Îmbumb, fixez pin nasturĭ: îmĭ încheĭ haĭna. Termin, formez sfîrșitu: acest ploton încheĭe compania. Fig. Încheĭ pace, alianță, fac pace, alianță. Încheĭ socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud: e bine să n’aĭ nevoĭe de nimenĭ, încheĭe el. V. refl. Mă îmbumb: mă încheĭ la haĭnă. Mă unesc, mă împreun: încheĭetura e locu unde se încheĭe doŭă lucrurĭ.

încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri

încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri

încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri

încheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închei, 3 încheie, 1 pl. încheiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să închei, 3 să încheie; imper. 2 sg. afirm. încheie(-l, închei-o); ger. încheind

încheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închei, 3 încheie, 1 pl. încheiem; conj. prez. 3 să încheie; ger. încheind

încheia vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închei, 3 sg. și pl. încheie, 1 pl. încheiem; ger. încheind

încheia (ind. prez. 1 sg. închei, 3 sg. și pl. încheie, 1 pl. încheiem)

încheiu, -cheie 3, -cheiam 1 imp., -cheiat prt., -cheiere inf. s.

ÎNCHEIERE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. v. îmbinare. 3. v. concluzie. 4. închidere, sfârșit, terminare. (La ~ ședinței...) 5. v. terminare. 6. sfârșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 7. finalizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (ă acțiunii începute.) 8. v. capăt. 9. v. deznodământ. 10. v. lichidare. 11. v. contractare. 12. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 13. v. perfectare. 14. semnare. (~ convenției între părți.)

ÎNCHEIERE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. concluzie. (În ~, a spus...) 3. închidere, sfîrșit, terminare. (La ~ ședinței...) 4. isprăvire, isprăvit, sfîrșire, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 5. sfîrșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 6. cap, capăt, final, fine, sfîrșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 7. epilog, final, sfîrșit, (livr.) fine. (~ acțiunii unui roman.) 8. lichidare, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 9. (JUR.) contractare. (~ unei căsătorii.) 10. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 11. semnare. (~ convenției între părți.)

Încheiere ≠ descheiere, început, introducere

ÎNCHEIA vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.

ÎNCHEIA vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. v. desăvârși. 10. v. sfârși. 11. a se duce, a (se) sfârși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.

încheia vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. LIMITA. MĂRGINI. REDUCE. REZUMA. ROTUNJI. STA.

ÎNCHEIA vb. 1. a închide, (reg.) a îmbumba. (A ~ o haină.) 2. a îmbina, a prinde, a uni. (A ~ capetele bîrnelor.) 3. a se articula. (Locul unde se ~ un os.) 4. a epuiza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. a conchide, a sfîrși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...) 6. a isprăvi, a închide, a sfîrși, a termina. (Să ~ discuția.) 7. a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvîrși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. a desăvîrși, a sfîrși, a termina. (A ~ opera începută de alții.) 10. a se sfîrși, a se termina, (înv. și pop.) a se petrece, (înv. și reg.) a se obîrși. (Toate trec și se ~.) 11. a se duce, a (se) sfîrși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța.) 12. a expira, a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (S-a ~ termenul de garanție.) 13. a lichida, a sfîrși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 14. a se sfîrși, a se solda, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.) 15. (JUR.) a contracta. (A ~ o căsătorie.) 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. a semna. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

A încheia ≠ a reîncepe

încheia (închei, încheiat), vb. – 1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrși, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Pușcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puțin probabilă, și însuși Pușcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucișare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s. f. (final, sfîrșit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s. m. (montor); încheietor, s. n. (croșetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s. f. (crestătură, fantă; articulație; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s. f. (articulație; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Pușcariu, Dacor., IV, 712-20 și DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvaria „hîrcă”, soluție ce nu pare convingătoare; după Tiktin și Scriban, în legătură cu încăibăra).

a se încheia la gură expr. a fi discret; a nu trăda.