2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETĂȚENÍT, -Ă, încetățeniți, -te, adj. Care s-a înrădăcinat, care s-a statornicit. – V. încetățeni.

ÎNCETĂȚENÍT, -Ă, încetățeniți, -te, adj. Care s-a înrădăcinat, care s-a statornicit. – V. încetățeni.

încetățenit, ~ă a [At: VITNER, CR. 10 / Pl: ~iți, ~e / E: încetățeni] 1 (D. oameni) Care a primit drepturi de cetățean Vz împământenit, naturalizat. 2 (Fig; d. noțiuni abstracte, obiceiuri, mode etc.) Care s-a stabilit definitiv.

ÎNCETĂȚENÍT, -Ă încetățeniți, -te, adj. (Despre noțiuni abstracte) Care s-a înrădăcinat, s-a statornicit. Obicei încetățenit.

ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.

ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.

încetățeni [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + cetățean] 1 vt A acorda unui străin drepturi de cetățean Vz împământeni, naturaliza. 2 vr A deveni cetățean al altui stat. 3 vr A deveni locuitor permanent al unui oraș sau al unei localități. 4 vr (Fig; d. o noțiune abstractă, obicei, modă etc.) A se stabili definitiv.

ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda (unei persoane) cetățenia. 2. Refl. (Despre noțiuni abstracte) A se înrădăcina, a se statornici. (Tranz.) Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799.

A SE ÎNCETĂȚENÍ mă ~ésc intranz. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + cetățean

A ÎNCETĂȚENÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să devină cetățean. /în + cetățean

încetățenì v. a da drepturile de cetățean.

încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încetățení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenésc, imperf. 3 sg. încetățeneá; conj. prez. 3 încetățeneáscă

încetățení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenésc, imperf. 3 sg. încetățeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. încetățeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCETĂȚENÍ vb. v. statornici.

Intrare: încetățenit
încetățenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetățenit
  • ‑ncetățenit
  • încetățenitul
  • încetățenitu‑
  • ‑ncetățenitul
  • ‑ncetățenitu‑
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățenita
  • ‑ncetățenita
plural
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
  • încetățeniții
  • ‑ncetățeniții
  • încetățenite
  • ‑ncetățenite
  • încetățenitele
  • ‑ncetățenitele
genitiv-dativ singular
  • încetățenit
  • ‑ncetățenit
  • încetățenitului
  • ‑ncetățenitului
  • încetățenite
  • ‑ncetățenite
  • încetățenitei
  • ‑ncetățenitei
plural
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
  • încetățeniților
  • ‑ncetățeniților
  • încetățenite
  • ‑ncetățenite
  • încetățenitelor
  • ‑ncetățenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încetățeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățenire
  • ‑ncetățenire
  • încetățenit
  • ‑ncetățenit
  • încetățenitu‑
  • ‑ncetățenitu‑
  • încetățenind
  • ‑ncetățenind
  • încetățenindu‑
  • ‑ncetățenindu‑
singular plural
  • încetățenește
  • ‑ncetățenește
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
(să)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
  • încetățeneam
  • ‑ncetățeneam
  • încetățenii
  • ‑ncetățenii
  • încetățenisem
  • ‑ncetățenisem
a II-a (tu)
  • încetățenești
  • ‑ncetățenești
(să)
  • încetățenești
  • ‑ncetățenești
  • încetățeneai
  • ‑ncetățeneai
  • încetățeniși
  • ‑ncetățeniși
  • încetățeniseși
  • ‑ncetățeniseși
a III-a (el, ea)
  • încetățenește
  • ‑ncetățenește
(să)
  • încetățenească
  • ‑ncetățenească
  • încetățenea
  • ‑ncetățenea
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățenise
  • ‑ncetățenise
plural I (noi)
  • încetățenim
  • ‑ncetățenim
(să)
  • încetățenim
  • ‑ncetățenim
  • încetățeneam
  • ‑ncetățeneam
  • încetățenirăm
  • ‑ncetățenirăm
  • încetățeniserăm
  • ‑ncetățeniserăm
  • încetățenisem
  • ‑ncetățenisem
a II-a (voi)
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
(să)
  • încetățeniți
  • ‑ncetățeniți
  • încetățeneați
  • ‑ncetățeneați
  • încetățenirăți
  • ‑ncetățenirăți
  • încetățeniserăți
  • ‑ncetățeniserăți
  • încetățeniseți
  • ‑ncetățeniseți
a III-a (ei, ele)
  • încetățenesc
  • ‑ncetățenesc
(să)
  • încetățenească
  • ‑ncetățenească
  • încetățeneau
  • ‑ncetățeneau
  • încetățeni
  • ‑ncetățeni
  • încetățeniseră
  • ‑ncetățeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încetățenit

etimologie:

  • vezi încetățeni
    surse: DEX '98 DEX '09

încetățeni încetățenire încetățenit

  • 1. tranzitiv A acorda cuiva o cetățenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indigena
  • 2. reflexiv figurat A se înrădăcina, a se statornici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: statornici înrădăcina attach_file un exemplu
    exemple
    • tranzitiv Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cetățean
    surse: DEX '98 DEX '09