14 definiții pentru începător

ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.

ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.

ÎNCEPĂTÓR2, -OÁRE, începători- oare s. m. și f. 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.

ÎNCEPĂTÓR1, -OÁRE, începători, -oare, adj. Care începe. Spune-mi un cuvînt începător cu «e».Alecu Russo... cel dintîi ceruse pentru limba populară drept de a exprima în formele ei curate cultura noastră începătoare. SADOVEANU, E. 176. Îi lipsește... numai scînteia începătoare izbitura care aprinde capsa. CAMIL PETRESCU, O. II 466.

începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre

începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre

ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. inițial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.)

ÎNCEPĂTÓR s. v. inițiator, promotor, protagonist.

ÎNCEPĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un început; de început; inițial; primar; primordial. Perioadă ~oare. /a începe + suf. ~ător

ÎNCEPĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care face primii pași într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acțiuni; inițiator. /a începe + suf. ~ător

începător a. elementar. ║ m. cel ce se află încă la primele elemente ale unei arte sau științe.

începătór, -oáre adj. Care începe în aintea [!] altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. Subst. Un începător.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. inițial. (Literă ~.) 2. adj. incipient, inițial. (Stadiu ~ al unei boli.) 3. s. debutant. (livr.) neofít, novíce, (fam.) ageamíu, (fam. fig.) bobóc, recrút. (~ într-un domeniu.)

începătór s. v. INIȚIATOR. PROMOTOR. PROTAGONIST.

Intrare: începător
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular începător începătorul începătoare începătoarea
plural începători începătorii începătoare începătoarele
genitiv-dativ singular începător începătorului începătoare începătoarei
plural începători începătorilor începătoare începătoarelor
vocativ singular
plural