2 intrări
- încartiruit
- încartirui cartirui
15 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încartiruit, ~ă a [At: DA ms / V: ~cartierat, ~cvartirat / Pl: ~iți, ~e / E: încartirui] (D. unități militare sau d. membrii lor) Căruia i s-a stabilit locuința într-o localitate.
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încartirui vt [At: DA ms / V: (cscj) ~cartiera, ~cvartira / Pzi: ~esc / E: în + cartirui] A stabili locuințele trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p. i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ÎNCARTIRUÍ ~iésc tranz. (unități militare sau militari) A instala temporar într-un cantonament; a caza; a cantona. /în + rar a cartirui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n’are unde dormi, poliția o încartierează pin casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 să încartiruiáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încartiruiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încartirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, conj. încartiruiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încartiruesc, -uiască 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNCARTIRUÍ vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCARTIRUI vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||