4 definiții pentru încartiruit
Explicative DEX
încartiruit, ~ă a [At: DA ms / V: ~cartierat, ~cvartirat / Pl: ~iți, ~e / E: încartirui] (D. unități militare sau d. membrii lor) Căruia i s-a stabilit locuința într-o localitate.
încartierat1 sn vz încartiruit1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încartierat2, ~ă a vz încartiruit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încvartirat, ~ă a vz încartiruit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încartiruit
încartiruit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
încvartirat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încartierat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „încartiruit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1