2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încarnat, ~ă a vz incarnat2

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.

incarna [At: GR. BĂN. / V: în~ / Pzi: ~nez / E: fr incarner, lat incarnare] 1-2 vtr A (se) întrupa. 3-4 vtr A (se) transforma în om. 5 vr A lua o formă concretă, reală. 6 vt (Fig) A juca un rol într-o piesă. 7 vr (D. unghii) A crește în carne.

incarnat2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 84 / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: incarna] 1 Întrupat. 2 Transformat în om. 3 Concretizat. 4 (D. personajele din piese de teatru) Interpretat. 5 (Îs) Unghie ~ă Unghie crescută în carne Si: onixiris.

incarnat1 sn [At: STAMATI, D. / V: în~ / Pl: ~uri / E: fr incarnat, it incarnato] (Rar) Culoare roșie-vișinie (asemănătoare cu a cărnii).

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie incarnată = unghie care crește în carne; onixis. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.

ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care crește în carne; onixis.[1] [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna. corectată

  1. În original onixiris. gall

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. (Și în forma încarnat) 1. Întrupat, personificat. Printre ele se afla o baroană... ce mergea la Viena: urîciune încarnată. BOLINTINEANU, O. 271. 2. Fig. Înverșunat; pasionat. Luăm... asupră-ne a convinge pe cel mai încarnat logician. MACEDONSKI, O. IV. 84. 3. (Numai în expr.) Unghie încarnată = unghie care crește în carne. – Variantă: încarnát, -ă adj.

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].

ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.

INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)

INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverșunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)

A SE INCARNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

A INCARNÁ ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCARNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INCARNA și A SE INCARNA. 2) Care manifestă dârzenie sporită (în acțiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); înverșunat. 3) (despre unghii) Care a pătruns în carne. /v. a (se) incarna

arată toate definițiile

Intrare: incarna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incarna
  • incarnare
  • incarnat
  • incarnatu‑
  • incarnând
  • incarnându‑
singular plural
  • incarnea
  • incarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incarnez
(să)
  • incarnez
  • incarnam
  • incarnai
  • incarnasem
a II-a (tu)
  • incarnezi
(să)
  • incarnezi
  • incarnai
  • incarnași
  • incarnaseși
a III-a (el, ea)
  • incarnea
(să)
  • incarneze
  • incarna
  • incarnă
  • incarnase
plural I (noi)
  • incarnăm
(să)
  • incarnăm
  • incarnam
  • incarnarăm
  • incarnaserăm
  • incarnasem
a II-a (voi)
  • incarnați
(să)
  • incarnați
  • incarnați
  • incarnarăți
  • incarnaserăți
  • incarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • incarnea
(să)
  • incarneze
  • incarnau
  • incarna
  • incarnaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnare
  • ‑ncarnare
  • încarnat
  • ‑ncarnat
  • încarnatu‑
  • ‑ncarnatu‑
  • încarnând
  • ‑ncarnând
  • încarnându‑
  • ‑ncarnându‑
singular plural
  • încarnea
  • ‑ncarnea
  • încarnați
  • ‑ncarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încarnez
  • ‑ncarnez
(să)
  • încarnez
  • ‑ncarnez
  • încarnam
  • ‑ncarnam
  • încarnai
  • ‑ncarnai
  • încarnasem
  • ‑ncarnasem
a II-a (tu)
  • încarnezi
  • ‑ncarnezi
(să)
  • încarnezi
  • ‑ncarnezi
  • încarnai
  • ‑ncarnai
  • încarnași
  • ‑ncarnași
  • încarnaseși
  • ‑ncarnaseși
a III-a (el, ea)
  • încarnea
  • ‑ncarnea
(să)
  • încarneze
  • ‑ncarneze
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnă
  • ‑ncarnă
  • încarnase
  • ‑ncarnase
plural I (noi)
  • încarnăm
  • ‑ncarnăm
(să)
  • încarnăm
  • ‑ncarnăm
  • încarnam
  • ‑ncarnam
  • încarnarăm
  • ‑ncarnarăm
  • încarnaserăm
  • ‑ncarnaserăm
  • încarnasem
  • ‑ncarnasem
a II-a (voi)
  • încarnați
  • ‑ncarnați
(să)
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnarăți
  • ‑ncarnarăți
  • încarnaserăți
  • ‑ncarnaserăți
  • încarnaseți
  • ‑ncarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • încarnea
  • ‑ncarnea
(să)
  • încarneze
  • ‑ncarneze
  • încarnau
  • ‑ncarnau
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnaseră
  • ‑ncarnaseră
Intrare: incarnat
incarnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incarnat
  • incarnatul
  • incarnatu‑
  • incarna
  • incarnata
plural
  • incarnați
  • incarnații
  • incarnate
  • incarnatele
genitiv-dativ singular
  • incarnat
  • incarnatului
  • incarnate
  • incarnatei
plural
  • incarnați
  • incarnaților
  • incarnate
  • incarnatelor
vocativ singular
plural
încarnat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încarnat
  • ‑ncarnat
  • încarnatul
  • încarnatu‑
  • ‑ncarnatul
  • ‑ncarnatu‑
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnata
  • ‑ncarnata
plural
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnații
  • ‑ncarnații
  • încarnate
  • ‑ncarnate
  • încarnatele
  • ‑ncarnatele
genitiv-dativ singular
  • încarnat
  • ‑ncarnat
  • încarnatului
  • ‑ncarnatului
  • încarnate
  • ‑ncarnate
  • încarnatei
  • ‑ncarnatei
plural
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnaților
  • ‑ncarnaților
  • încarnate
  • ‑ncarnate
  • încarnatelor
  • ‑ncarnatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incarna incarnare incarnat încarna încarnare încarnat

  • 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrupa
  • 2. (Despre unghii) A crește în carne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

incarnat încarnat

etimologie:

  • vezi incarna
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00