încale av vz încai

ÎNCALE adv. (Învechit și regional; și în forma încalea) Încaltea, încai. Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea să dorm încalea... EMINESCU, O. I 49. Noi încale ne măgulim că am prefăcut Moldova în 16 ani. RUSSO, S. 13. Dacă nu-mi dai trandafirul, i-am răspuns dintr-un suspin, Dă-mi încale viorica ce stă ascunsă sub spin. CONACHI, P. 177. – Variantă: încalea adv.

ÎNCALE adv. (Înv. și reg.) Încaltea, încai. [Var.: încalea adv.] – Din în + cale.

încai av [At: CORESI, EV. 108/33 / V: (înv) ~le, ~lea, ~ale,~alea, ~aleai / A și: (îrg) încai / E: în- + cai] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.

încaile av vz încai

încailea av vz încai

încalea av vz încai

încaleai av vz încai

ÎNCAI adv. Încaltea. Încai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L. 150. Știu destule limbi străine – încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei. CARAGIALE, O. III 31. Veveriță îmi este vechi dușman; dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141.

încai (încailea) adv, cel puțin: dă-mi încai banii. [Origină necunoscută].

încailea adv. V. încai.

încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.

încáĭlea, V. încaĭ.

încálea, V. încaĭ.

încáltea, V. încaĭ.

încai adv.

încai.

ÎNCALE adv. v. barem, măcar.

încale adv. v. BAREM. MĂCAR.

ÎNCAI adv. v. barem, măcar.

încai adv. v. BAREM. MĂCAR.