2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încale av vz încai

ÎNCALE adv. (Învechit și regional; și în forma încalea) Încaltea, încai. Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea să dorm încalea... EMINESCU, O. I 49. Noi încale ne măgulim că am prefăcut Moldova în 16 ani. RUSSO, S. 13. Dacă nu-mi dai trandafirul, i-am răspuns dintr-un suspin, Dă-mi încale viorica ce stă ascunsă sub spin. CONACHI, P. 177. – Variantă: încalea adv.

ÎNCALE adv. (Înv. și reg.) Încaltea, încai. [Var.: încalea adv.] – Din în + cale.

ÎNCAI adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. – În + cai (pl. înv. al lui cale).

ÎNCAI adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. – În + cai (pl. înv. al lui cale).

încai av [At: CORESI, EV. 108/33 / V: (înv) ~le, ~lea, ~ale,~alea, ~aleai / A și: (îrg) încai / E: în- + cai] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.

ÎNCAI adv. Încaltea. Încai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L. 150. Știu destule limbi străine – încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei. CARAGIALE, O. III 31. Veveriță îmi este vechi dușman; dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141.

ÎNCALEA adv. v. încale.

încai (încailea) adv, cel puțin: dă-mi încai banii. [Origină necunoscută].

încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încai (reg.) adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: încale
încale adverb
adverb (I8)
  • încale
  • ‑ncale
încalea adverb
adverb (I8)
  • încalea
  • ‑ncalea
Intrare: încai
încai adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • încai
  • ‑ncai
încailea adverb
adverb (I8)
  • încailea
  • ‑ncailea
încaleai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încaile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încale adverb
adverb (I8)
  • încale
  • ‑ncale
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încaleadverb

  • 1. învechit regional Barem, măcar, încai, încaltea. DLRLC DLRM
    • format_quote Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea să dorm încalea... EMINESCU, O. I 49. DLRLC
    • format_quote Noi încale ne măgulim că am prefăcut Moldova în 16 ani. RUSSO, S. 13. DLRLC
    • format_quote Dacă nu-mi dai trandafirul, i-am răspuns dintr-un suspin, Dă-mi încale viorica ce stă ascunsă sub spin. CONACHI, P. 177. DLRLC
etimologie:
  • în + cale DLRM

încaiadverb

  • 1. regional Cel puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L. 150. DLRLC
    • format_quote Știu destule limbi străine – încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei. CARAGIALE, O. III 31. DLRLC
    • format_quote Veveriță îmi este vechi dușman; dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
etimologie:
  • În + cai (pluralul învechit al lui cale). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.