2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălat, ~ă a [At: LB / V: (reg) îngă~ / Pl: ~ați, ~e / E: încăla] (Buc) Gras.

ÎNCĂLÁT, -Ă, încălați, -te, adj. (Rar, despre ființe) Împlinit la trup; gras. Fetei i-au plăcut flecăul (= flăcăul) acesta, că era și încălat și frumușel. SBIERA, P. 313. ◊ (Ironic) Calul, căruia-i curgea grăsimea pe nas, de încălat și zdravăn ce era... MARIAN, O. II 166.

ÎNCĂLÁT, -Ă, încălați, -te, adj. (Reg.) Împlinit la trup, gras. – V. încăla.

încălat a. Tr. umflat de gras: ce a băut și ce a mâncat de are trupul așa încălat? POP. [Și îngălat= albanez NGAL, îngraș].

încăla vr [At: I. IONESCU, C. 93 / V: ~cala / Pzi: ~lez / E: ns cf lat ingallare] A se îngrășa.

îngăla2 v vz încăla

îngălat2, ~ă a vz încălat

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup. Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”).

A SE ÎNCĂLÁ mă ~éz intranz. pop. (persoane) A deveni gras; a se îngrășa; a se rotunji; a se împlini. /<lat. incallare

încál (mă) și (maĭ des) încăléz, a -ălá v. refl. (d. cal, adică „zdravăn ca un cal”, cum se zice). Mă îngraș și prind putere, vorbind de vite și de copiĭ cînd s’aŭ făcut maĭ marĭ și încep a se forma.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLÁT adj. v. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos.

încălat adj. v. CORPOLENT. GRAS. GROS. OBEZ. PLANTUROS. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. UMFLAT. VOLUMINOS.

ÎNCĂLÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.

încăla vb. v. ÎMPLINI. ÎNGRĂȘA. ROTUNJI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încălát, -ă, încălați, -te, adj. – Îngrășat, umflat, dezvoltat (Grad, 2000; Săcel). – Din încăla (DLRM, MDA).

încălá, vb. refl. – A se îngrășa. – Lat. incallare (< callum „umflătură”) (DLRM, MDA).

Intrare: încălat
încălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatul
  • încălatu‑
  • ‑ncălatul
  • ‑ncălatu‑
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălata
  • ‑ncălata
plural
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălații
  • ‑ncălații
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatele
  • ‑ncălatele
genitiv-dativ singular
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatului
  • ‑ncălatului
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatei
  • ‑ncălatei
plural
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălaților
  • ‑ncălaților
  • încălate
  • ‑ncălate
  • încălatelor
  • ‑ncălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încăla
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălare
  • ‑ncălare
  • încălat
  • ‑ncălat
  • încălatu‑
  • ‑ncălatu‑
  • încălând
  • ‑ncălând
  • încălându‑
  • ‑ncălându‑
singular plural
  • încălea
  • ‑ncălea
  • încălați
  • ‑ncălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încălez
  • ‑ncălez
(să)
  • încălez
  • ‑ncălez
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (tu)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
(să)
  • încălezi
  • ‑ncălezi
  • încălai
  • ‑ncălai
  • încălași
  • ‑ncălași
  • încălaseși
  • ‑ncălaseși
a III-a (el, ea)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălă
  • ‑ncălă
  • încălase
  • ‑ncălase
plural I (noi)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
(să)
  • încălăm
  • ‑ncălăm
  • încălam
  • ‑ncălam
  • încălarăm
  • ‑ncălarăm
  • încălaserăm
  • ‑ncălaserăm
  • încălasem
  • ‑ncălasem
a II-a (voi)
  • încălați
  • ‑ncălați
(să)
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălați
  • ‑ncălați
  • încălarăți
  • ‑ncălarăți
  • încălaserăți
  • ‑ncălaserăți
  • încălaseți
  • ‑ncălaseți
a III-a (ei, ele)
  • încălea
  • ‑ncălea
(să)
  • încăleze
  • ‑ncăleze
  • încălau
  • ‑ncălau
  • încăla
  • ‑ncăla
  • încălaseră
  • ‑ncălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălat

etimologie:

  • vezi încăla
    surse: DLRM

încăla

  • 1. rar A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup.
    exemple
    • Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *incallare (din callum „umflătură”).
    surse: DLRM