13 definiții pentru încălțăminte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălțăminte sfs [At: PALIA (1582), ap. CP 122 / E: ml *(in)calciamentum] 1Totalitate a obiectelor care servesc la îmbrăcarea și protejarea piciorului, confecționate din piele, înlocuitori etc. Si: (înv) încălțămănt (1), încălțătură (1), încălței (1), (reg) încălție (1). 2 Pereche de obiecte dintr-un anumit tip de încălțăminte (1) Si: (înv) încălțământ (2), încălțătură (2), încălței (2), (reg) încălție (2).

ÎNCĂLȚĂMÍNTE s. f. Nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci etc. – Lat. calciamentum (după încălța).

ÎNCĂLȚĂMÍNTE s. f. sg. Nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci etc. – Lat. calciamentum (după încălța).

ÎNCĂLȚĂMÍNTE s. f. sg. (Adesea cu sens colectiv) Obiect făcut de obicei din piele și avînd o talpă solidă, care servește să acopere și să protejeze picioarele. Magazin de încălțăminte.Dulăul se apropie de noi, ne miroase hainele, încălțămintea, își clatină coada stufoasă. STANCU, U.R.S.S. 39. Neculai Pălitu era un ciobotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă. HOGAȘ, DR. II 152.

ÎNCĂLȚĂMÍNTE f. (nume generic) Totalitate de obiecte confecționate special pentru acoperirea și protejarea picioarelor. ~ de vară. de sport. ~ de damă. [G.-D. încălțămintei] /în + înv. călțăminte

încălțăminte f. obiect de piele sau de postav ce servă a acoperi partea de jos a piciorului. [Lat. CALCEAMENTA].

încălțămî́nt și călțămî́nt n., pl. inte (lat. incalciamentum, calciamentum și calceamentum). Vechĭ. Îmbrăcămînt de pele, de postav orĭ de caucĭuc care acopere picĭoru (talpa orĭ și pulpa), cizma (cĭobota), gheata, galoșiĭ, papuciĭ, pantofiĭ, imineiĭ, tîrliciĭ ș. a. – Azĭ se zice încălțămintele-s bune saŭ încălțămintea e bună, gen. încălțămintelor și încălțămintiĭ, ca merindea (Trans.) îld. merindele. Cel maĭ bine e să păstrezĭ forma încălțămînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălțămínte s. f., g.-d. art. încălțămíntei

încălțămínte s. f., g.-d. art. încălțămíntei

încălțăminte, gen. încălțămintei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLȚĂMÍNTE s. (înv. și reg.) încălțări (pl.), (reg.) încălței (pl.), (înv.) călțun, zgarbură. (~ de damă.)

ÎNCĂLȚĂMINTE s. (înv. și reg.) încălțări (pl.), (reg.) încălței (pl.), (înv.) călțun, zgarbură. (~ de damă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCĂLȚĂMINTE. Subst. Încălțăminte, încălțări (înv. și reg.); încălțăminte de vară, încălțăminte de iarnă; încălțăminte bărbătească, încălțăminte de femei (de damă), încălțăminte de copii; încălțăminte de casă. Papuc, papucel (dim.), papucaș, tîrlici, cipici, bușmachiu (înv. și reg.). Sandală, săndăluță (dim.), espadrilă, crepidă (ant.), galenți, saboți; teniși, bascheți. Opincă, opincuță (dim.). Pantof, pantofior (dim.); pantof de damă; condur (înv.), conduraș (dim.), cipic (înv.), imineu (înv.). Gheată, ghetuță (dim.), botină (reg.), ciuboțică (reg.), ghetră, tuzluc (înv.), bocanci de schi, bocanci de munte. Cizmă, cizmuliță (dim.), meși, ciubotă (reg.), călțun (înv., pop.), pîslar, scroambă (reg.), irmizea (pop.), botfor (reg.). Galoș, șoșon. Încăîțător. Pantofărie, cizmărie. Pantofar, cizmar. Adj. Încălțat; desculț, descălțat, desculțat (reg.). Vb. A (se) încălța; a (se) descălța, a (se) desculța (reg.). V. îmbrăcare, îmbrăcăminte.

Intrare: încălțăminte
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțăminte
  • ‑ncălțăminte
  • încălțămintea
  • ‑ncălțămintea
plural
genitiv-dativ singular
  • încălțăminte
  • ‑ncălțăminte
  • încălțămintei
  • ‑ncălțămintei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălțăminte

  • 1. Nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci etc.
    exemple
    • Magazin de încălțăminte.
      surse: DLRLC
    • Dulăul se apropie de noi, ne miroase hainele, încălțămintea, își clatină coada stufoasă. STANCU, U.R.S.S. 39.
      surse: DLRLC
    • Neculai Pălitu era un ciobotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă. HOGAȘ, DR. II 152.
      surse: DLRLC
    • diferențiere adesea (cu sens) colectiv Obiect făcut de obicei din piele și având o talpă solidă, care servește să acopere și să protejeze picioarele.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină calciamentum (după încălța).
    surse: DEX '09 DEX '98