2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încârjoia vr [At: SBIERA, P. 311 / Pzi: ~joi / E: în- + cârjă] (Reg) A se încovoia.

ÎNCÎRJOIÁ, încîrjoiez, vb. I. Refl. (Regional) A se încovoia, a se răsuci. Sărmanul om... Au început a se încîrjoia în toate părțile, de foame. SBIERA, P. 311.

ÎNCÂRJOIÁ, încârjoiez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încovoia, a se răsuci. – Din în- + cârjă.

A SE ÎNCÂRJOIÁ mă încârjói intranz. pop. 1) A căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi. 2) (despre drumuri, cărări, ape etc.) A-și schimba direcția; a coti; a cârni. /în + cârjă

A ÎNCÂRJOIÁ încârjói tranz. A face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi. /în + cârjă

încârjoià v. Mold. a-și gârbovi trupul (de bătrânețe): gheboși de-și încârjoiau trupul până la genunchi. [Lit. a se încovoia ca o cârjă].

cîrjobéz și -oĭéz v. tr. (d. cîrjă). Est. Încovoĭ, curbez, cocîrjez. V. refl. Se cîrjoĭase de bătrîneță. – Și înc-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂRJOIÁ vb. v. încârliga, încolăci, încovoia, încovriga, îndoi.

încîrjoia vb. v. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVOIA. ÎNCOVRIGA. ÎNDOI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încârjoíat, -ă, încârjoiați, -te, (încorjoiat), adj. – (reg.) 1. Încovoiat, încârligat. 2. Cocoșat, aplecat, strâmb. – Din încârjoia.

Intrare: încârjoiat
încârjoiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârjoiat
  • ‑ncârjoiat
  • încârjoiatul
  • încârjoiatu‑
  • ‑ncârjoiatul
  • ‑ncârjoiatu‑
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiata
  • ‑ncârjoiata
plural
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiații
  • ‑ncârjoiații
  • încârjoiate
  • ‑ncârjoiate
  • încârjoiatele
  • ‑ncârjoiatele
genitiv-dativ singular
  • încârjoiat
  • ‑ncârjoiat
  • încârjoiatului
  • ‑ncârjoiatului
  • încârjoiate
  • ‑ncârjoiate
  • încârjoiatei
  • ‑ncârjoiatei
plural
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiaților
  • ‑ncârjoiaților
  • încârjoiate
  • ‑ncârjoiate
  • încârjoiatelor
  • ‑ncârjoiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încârjoia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiere
  • ‑ncârjoiere
  • încârjoiat
  • ‑ncârjoiat
  • încârjoiatu‑
  • ‑ncârjoiatu‑
  • încârjoind
  • ‑ncârjoind
  • încârjoindu‑
  • ‑ncârjoindu‑
singular plural
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârjoiez
  • ‑ncârjoiez
(să)
  • încârjoiez
  • ‑ncârjoiez
  • încârjoiam
  • ‑ncârjoiam
  • încârjoiai
  • ‑ncârjoiai
  • încârjoiasem
  • ‑ncârjoiasem
a II-a (tu)
  • încârjoiezi
  • ‑ncârjoiezi
(să)
  • încârjoiezi
  • ‑ncârjoiezi
  • încârjoiai
  • ‑ncârjoiai
  • încârjoiași
  • ‑ncârjoiași
  • încârjoiaseși
  • ‑ncârjoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
(să)
  • încârjoieze
  • ‑ncârjoieze
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoie
  • ‑ncârjoie
  • încârjoiase
  • ‑ncârjoiase
plural I (noi)
  • încârjoiem
  • ‑ncârjoiem
(să)
  • încârjoiem
  • ‑ncârjoiem
  • încârjoiam
  • ‑ncârjoiam
  • încârjoiarăm
  • ‑ncârjoiarăm
  • încârjoiaserăm
  • ‑ncârjoiaserăm
  • încârjoiasem
  • ‑ncârjoiasem
a II-a (voi)
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
(să)
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiarăți
  • ‑ncârjoiarăți
  • încârjoiaserăți
  • ‑ncârjoiaserăți
  • încârjoiaseți
  • ‑ncârjoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
(să)
  • încârjoieze
  • ‑ncârjoieze
  • încârjoiau
  • ‑ncârjoiau
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiaseră
  • ‑ncârjoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încârjoia încârjoiat

etimologie:

  • în- + cârjă
    surse: DLRM