9 definiții pentru încârjoia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încârjoia vr [At: SBIERA, P. 311 / Pzi: ~joi / E: în- + cârjă] (Reg) A se încovoia.

ÎNCÂRJOIÁ, încârjoiez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încovoia, a se răsuci. – Din în- + cârjă.

A ÎNCÂRJOIÁ încârjói tranz. A face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi. /în + cârjă

A SE ÎNCÂRJOIÁ mă încârjói intranz. pop. 1) A căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi. 2) (despre drumuri, cărări, ape etc.) A-și schimba direcția; a coti; a cârni. /în + cârjă

încârjoià v. Mold. a-și gârbovi trupul (de bătrânețe): gheboși de-și încârjoiau trupul până la genunchi. [Lit. a se încovoia ca o cârjă].

ÎNCÎRJOIÁ, încîrjoiez, vb. I. Refl. (Regional) A se încovoia, a se răsuci. Sărmanul om... Au început a se încîrjoia în toate părțile, de foame. SBIERA, P. 311.

cîrjobéz și -oĭéz v. tr. (d. cîrjă). Est. Încovoĭ, curbez, cocîrjez. V. refl. Se cîrjoĭase de bătrîneță. – Și înc-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂRJOIÁ vb. v. încârliga, încolăci, încovoia, încovriga, îndoi.

încîrjoia vb. v. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVOIA. ÎNCOVRIGA. ÎNDOI.

Intrare: încârjoia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiere
  • ‑ncârjoiere
  • încârjoiat
  • ‑ncârjoiat
  • încârjoiatu‑
  • ‑ncârjoiatu‑
  • încârjoind
  • ‑ncârjoind
  • încârjoindu‑
  • ‑ncârjoindu‑
singular plural
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârjoiez
  • ‑ncârjoiez
(să)
  • încârjoiez
  • ‑ncârjoiez
  • încârjoiam
  • ‑ncârjoiam
  • încârjoiai
  • ‑ncârjoiai
  • încârjoiasem
  • ‑ncârjoiasem
a II-a (tu)
  • încârjoiezi
  • ‑ncârjoiezi
(să)
  • încârjoiezi
  • ‑ncârjoiezi
  • încârjoiai
  • ‑ncârjoiai
  • încârjoiași
  • ‑ncârjoiași
  • încârjoiaseși
  • ‑ncârjoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
(să)
  • încârjoieze
  • ‑ncârjoieze
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoie
  • ‑ncârjoie
  • încârjoiase
  • ‑ncârjoiase
plural I (noi)
  • încârjoiem
  • ‑ncârjoiem
(să)
  • încârjoiem
  • ‑ncârjoiem
  • încârjoiam
  • ‑ncârjoiam
  • încârjoiarăm
  • ‑ncârjoiarăm
  • încârjoiaserăm
  • ‑ncârjoiaserăm
  • încârjoiasem
  • ‑ncârjoiasem
a II-a (voi)
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
(să)
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiați
  • ‑ncârjoiați
  • încârjoiarăți
  • ‑ncârjoiarăți
  • încârjoiaserăți
  • ‑ncârjoiaserăți
  • încârjoiaseți
  • ‑ncârjoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
(să)
  • încârjoieze
  • ‑ncârjoieze
  • încârjoiau
  • ‑ncârjoiau
  • încârjoia
  • ‑ncârjoia
  • încârjoiaseră
  • ‑ncârjoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încârjoia încârjoiat

etimologie:

  • în- + cârjă
    surse: DLRM