2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înaripat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 276 / Pl: ~ați, ~e / E: înaripa] 1 Care are aripi. 2 (Fig) Plin de elan.

ÎNARIPÁT, -Ă, înaripați, -te, adj. Care are aripi, cu aripi; aripat, întraripat. ♦ Fig. Plin de elan, avântat. – V. înaripa.

ÎNARIPÁT, -Ă, înaripați, -te, adj. Care are aripi, cu aripi; aripat, întraripat. ♦ Fig. Plin de elan, avântat. – V. înaripa.

ÎNARIPÁT, -Ă, înaripați, -te, adj. 1. Care are aripi, cu aripi; aripat (1). Di! caii mei... Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13. Înaripata dihanie... nu mai avea astîmpăr cît ținea ziua. ANGHEL, PR. 42. E furios contra hoțului înaripat ce i-a prădat vînatul. ALECSANDRI, O. P. 351. 2. Fig. Avîntat, însuflețit, înflăcărat, plin de elan. Tot mai mare este numărul tinerilor care își leagă năzuințele lor cele mai înaripate de iubita noastră armată. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. Un vers într-adevăr înaripat... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86.

înaripat a. prevăzut ca aripi: Amorul e zeu ’naripat AL.

înaripát și aripát, -ă adj. Cu aripĭ.

aripá [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~péz / E: aripă] 1 vt A împușca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-și lua zborul.

înaripa [At: MARDARIE, L 3042 / V: (înv; cscj) ~pi / S și: înna~ / Pzi: ~pez / E: în- + aripă] 1 vt A înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi. 2 vr (Șfg) A-și lua avânt. 3 vt (Fig) A da avânt.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Tranz. (În limbaj poetic) A da avînt, a însufleți. Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. ♦ Refl. A prinde aripi, a-și lua avînt. Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. – Variantă: aripá vb. I.

A SE ÎNARIPÁ mă ~éz intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă

A ÎNARIPÁ ~éz tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă

aripà v. a-și lua sborul: p’al lor car de roze s’aripează fragedele zori BOL.

înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.

aripésc (mă) v. refl. Bibl. (Cdr.). Îmĭ întind laturile unindu-mă cu laturile vecine.

înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înaripá (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripeáză

arată toate definițiile

Intrare: înaripat
înaripat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaripat
  • ‑naripat
  • înaripatul
  • înaripatu‑
  • ‑naripatul
  • ‑naripatu‑
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripata
  • ‑naripata
plural
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înaripații
  • ‑naripații
  • înaripate
  • ‑naripate
  • înaripatele
  • ‑naripatele
genitiv-dativ singular
  • înaripat
  • ‑naripat
  • înaripatului
  • ‑naripatului
  • înaripate
  • ‑naripate
  • înaripatei
  • ‑naripatei
plural
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înaripaților
  • ‑naripaților
  • înaripate
  • ‑naripate
  • înaripatelor
  • ‑naripatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înaripa
  • silabație: î-na-ri-pa, în-a-ri-pa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripare
  • ‑naripare
  • înaripat
  • ‑naripat
  • înaripatu‑
  • ‑naripatu‑
  • înaripând
  • ‑naripând
  • înaripându‑
  • ‑naripându‑
singular plural
  • înaripea
  • ‑naripea
  • înaripați
  • ‑naripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaripez
  • ‑naripez
(să)
  • înaripez
  • ‑naripez
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (tu)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
(să)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripași
  • ‑naripași
  • înaripaseși
  • ‑naripaseși
a III-a (el, ea)
  • înaripea
  • ‑naripea
(să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripă
  • ‑naripă
  • înaripase
  • ‑naripase
plural I (noi)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
(să)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înariparăm
  • ‑nariparăm
  • înaripaserăm
  • ‑naripaserăm
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (voi)
  • înaripați
  • ‑naripați
(să)
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înariparăți
  • ‑nariparăți
  • înaripaserăți
  • ‑naripaserăți
  • înaripaseți
  • ‑naripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaripea
  • ‑naripea
(să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripau
  • ‑naripau
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripaseră
  • ‑naripaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aripa
  • aripare
  • aripat
  • aripatu‑
  • aripând
  • aripându‑
singular plural
  • aripea
  • aripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aripez
(să)
  • aripez
  • aripam
  • aripai
  • aripasem
a II-a (tu)
  • aripezi
(să)
  • aripezi
  • aripai
  • aripași
  • aripaseși
a III-a (el, ea)
  • aripea
(să)
  • aripeze
  • aripa
  • aripă
  • aripase
plural I (noi)
  • aripăm
(să)
  • aripăm
  • aripam
  • ariparăm
  • aripaserăm
  • aripasem
a II-a (voi)
  • aripați
(să)
  • aripați
  • aripați
  • ariparăți
  • aripaserăți
  • aripaseți
a III-a (ei, ele)
  • aripea
(să)
  • aripeze
  • aripau
  • aripa
  • aripaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înaripat

  • 1. Care are aripi, cu aripi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aripat întraripat 3 exemple
    exemple
    • Di! caii mei... Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Înaripata dihanie... nu mai avea astîmpăr cît ținea ziua. ANGHEL, PR. 42.
      surse: DLRLC
    • E furios contra hoțului înaripat ce i-a prădat vînatul. ALECSANDRI, O. P. 351.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de elan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avântat înflăcărat însuflețit 2 exemple
      exemple
      • Tot mai mare este numărul tinerilor care își leagă năzuințele lor cele mai înaripate de iubita noastră armată. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438.
        surse: DLRLC
      • Un vers într-adevăr înaripat... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înaripa
    surse: DEX '98 DEX '09

înaripa înaripat aripa

  • 1. A prinde aripi; a-și lua avânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întraripa 2 exemple
    exemple
    • Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100.
      surse: DLRLC
    • Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv poetic A da avânt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: însufleți un exemplu
      exemple
      • Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + aripă
    surse: DEX '09