opțiuni
  • info

22 de definiții pentru înaripa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă.

înaripa [At: MARDARIE, L 3042 / V: (înv; cscj) ~pi / S și: înna~ / Pzi: ~pez / E: în- + aripă] 1 vt A înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi. 2 vr (Șfg) A-și lua avânt. 3 vt (Fig) A da avânt.

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi.

ÎNARIPA, înaripez, vb. I. Tranz. (În limbaj poetic) A da avînt, a însufleți. Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. ♦ Refl. A prinde aripi, a-și lua avînt. Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. – Variantă: aripa vb. I.

A SE ÎNARIPA mă ~ez intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă

A ÎNARIPA ~ez tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă

înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.

aripa [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~pez / E: aripă] 1 vt A împușca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-și lua zborul.

înaripi vz înaripa

ARIPA ... = ÎNARIPA...

†ARIPI... 1 = ÎNARIPA... 2 ‡A-și întinde aripile: dedesuptul întăriturii aripindu-se una la alaltă (BIBL.).

ARIPA vb. I v. înaripa.

aripà v. a-și lua sborul: p’al lor car de roze s’aripează fragedele zori BOL.

aripésc (mă) v. refl. Bibl. (Cdr.). Îmĭ întind laturile unindu-mă cu laturile vecine.

aripéz, V. înaripez.

înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înaripa (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înaripez, 3 înaripează; conj. prez. 1 sg. să înaripez, 3 să înaripeze

!înaripa (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripează

înaripa vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înaripez, 3 sg. și pl. înaripează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.

ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aripa, v.t. A înaripa. – Din aripă (MDA).

Intrare: înaripa
  • silabație: î-na-ri-pa, în-a-ri-pa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripare
  • ‑naripare
  • înaripat
  • ‑naripat
  • înaripatu‑
  • ‑naripatu‑
  • înaripând
  • ‑naripând
  • înaripându‑
  • ‑naripându‑
 singular plural
  • înaripează
  • ‑naripează
  • înaripați
  • ‑naripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaripez
  • ‑naripez
 (să)
  • înaripez
  • ‑naripez
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (tu)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
 (să)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripași
  • ‑naripași
  • înaripaseși
  • ‑naripaseși
a III-a (el, ea)
  • înaripează
  • ‑naripează
 (să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripă
  • ‑naripă
  • înaripase
  • ‑naripase
plural I (noi)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
 (să)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înariparăm
  • ‑nariparăm
  • înaripaserăm
  • ‑naripaserăm
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (voi)
  • înaripați
  • ‑naripați
 (să)
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înariparăți
  • ‑nariparăți
  • înaripaserăți
  • ‑naripaserăți
  • înaripaseți
  • ‑naripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaripează
  • ‑naripează
 (să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripau
  • ‑naripau
  • înaripară
  • ‑naripară
  • înaripaseră
  • ‑naripaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aripa
  • aripare
  • aripat
  • aripatu‑
  • aripând
  • aripându‑
 singular plural
  • aripează
  • aripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aripez
 (să)
  • aripez
  • aripam
  • aripai
  • aripasem
a II-a (tu)
  • aripezi
 (să)
  • aripezi
  • aripai
  • aripași
  • aripaseși
a III-a (el, ea)
  • aripează
 (să)
  • aripeze
  • aripa
  • aripă
  • aripase
plural I (noi)
  • aripăm
 (să)
  • aripăm
  • aripam
  • ariparăm
  • aripaserăm
  • aripasem
a II-a (voi)
  • aripați
 (să)
  • aripați
  • aripați
  • ariparăți
  • aripaserăți
  • aripaseți
a III-a (ei, ele)
  • aripează
 (să)
  • aripeze
  • aripau
  • aripară
  • aripaseră
înaripi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înaripa, înaripezverb

  • 1. A prinde aripi; a-și lua avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întraripa
    • format_quote Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. DLRLC
    • format_quote Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv poetic A da avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însufleți
      • format_quote Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. DLRLC
etimologie:
  • În + aripă DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.