ÎNARIPAT, -Ă, înaripați, -te, adj. 1. Care are aripi, cu aripi; aripat (1). Di! caii mei... Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13. Înaripata dihanie... nu mai avea astîmpăr cît ținea ziua. ANGHEL, PR. 42. E furios contra hoțului înaripat ce i-a prădat vînatul. ALECSANDRI, O. P. 351. 2. Fig. Avîntat, însuflețit, înflăcărat, plin de elan. Tot mai mare este numărul tinerilor care își leagă năzuințele lor cele mai înaripate de iubita noastră armată. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. Un vers într-adevăr înaripat... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86.