2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțolire sf [At: DA ms / V: ~lare / Pl: ~ri / E: înțoli] 1 Îmbrăcare în haine noi. 2 Îmbrăcare în haine elegante. 3 (Fam; fig; pex) Parvenire. 4 Învelire cu cârpe multe a capului la femei. 5 (Reg; îf ~lare) Acoperire cu un țol a calului sau boului. 6 (Fig; nob) Ornare.

ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant; fig. a parveni. – În + țol.

ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant; fig. a parveni. – În + țol.

înțoli [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (cscj) ~la / Pzi: ~lesc / E: în- + țol] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în haine noi. 3-4 vtr (Fam) A (se) îmbrăca bine, elegant. 5 vr (Fig; fam; pex) A parveni. 6 vt A înveli capul femeilor în cârpe multe Si: a îmbondori, a înfofoli, a înhăimura. 7 vt (Reg; îf ~la) A pune un țol pe un cal sau bou. [1] 9 vt (Fig; nob) A orna.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 9 după 7. — Ladislau Strifler

ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și face, a-și procura haine (noi), a-și face toată îmbrăcămintea (necesară); fig. a parveni. Și-i mai și rămase [din bani] cu ce să se înțolească el, nevasta și copiii lui. ISPIRESCU, la TDRG. Se-nțolește de la unul ș-altul de pomană. CARAGIALE, O. I 303. ◊ Tranz. Scoase... un rînd de haine mîndre... și înțoli pe biata femeie cu ele. La TDRG.

A ÎNȚOLÍ ~ésc tranz. A face să se înțolească. /în + țol

A SE ÎNȚOLÍ mă ~ésc intranz. 1) fam. A-și procura îmbrăcăminte; a-și face haine. 2) A ajunge la o situație materială relativ bună; a se chivernisi; a se pospăi. /în + țol

înțolì v. a (se) îmbrăca: să se mai înțolească și ei ISP. [V. țol].

înțolésc v. tr. (d. țol, haĭnă). Dăruĭesc cuĭva haĭne saŭ alt-ceva, îl îmbrac, îl îmbogățesc. V. refl. Mă îmbogățesc, mă încĭupăresc: acest sărac s’a maĭ înțolit. – Vechĭ și -éz (Let. 3, 323 jos).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțolí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțolésc, imperf. 3 sg. înțoleá; conj. prez. 3 înțoleáscă

înțolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțolésc, imperf. 3 sg. înțoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțoleáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înțolíre s.f. (pop.) 1. îmbrăcare cu obiecte bune. 2. împodobire, ornare.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înțoli, înțolesc v. r. 1. a se îmbrăca cu haine noi, a se îmbrăca elegant 2. (fig.) a parveni

Intrare: înțolire
înțolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțolire
  • ‑nțolire
  • înțolirea
  • ‑nțolirea
plural
  • înțoliri
  • ‑nțoliri
  • înțolirile
  • ‑nțolirile
genitiv-dativ singular
  • înțoliri
  • ‑nțoliri
  • înțolirii
  • ‑nțolirii
plural
  • înțoliri
  • ‑nțoliri
  • înțolirilor
  • ‑nțolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înțoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțoli
  • ‑nțoli
  • înțolire
  • ‑nțolire
  • înțolit
  • ‑nțolit
  • înțolitu‑
  • ‑nțolitu‑
  • înțolind
  • ‑nțolind
  • înțolindu‑
  • ‑nțolindu‑
singular plural
  • înțolește
  • ‑nțolește
  • înțoliți
  • ‑nțoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțolesc
  • ‑nțolesc
(să)
  • înțolesc
  • ‑nțolesc
  • înțoleam
  • ‑nțoleam
  • înțolii
  • ‑nțolii
  • înțolisem
  • ‑nțolisem
a II-a (tu)
  • înțolești
  • ‑nțolești
(să)
  • înțolești
  • ‑nțolești
  • înțoleai
  • ‑nțoleai
  • înțoliși
  • ‑nțoliși
  • înțoliseși
  • ‑nțoliseși
a III-a (el, ea)
  • înțolește
  • ‑nțolește
(să)
  • înțolească
  • ‑nțolească
  • înțolea
  • ‑nțolea
  • înțoli
  • ‑nțoli
  • înțolise
  • ‑nțolise
plural I (noi)
  • înțolim
  • ‑nțolim
(să)
  • înțolim
  • ‑nțolim
  • înțoleam
  • ‑nțoleam
  • înțolirăm
  • ‑nțolirăm
  • înțoliserăm
  • ‑nțoliserăm
  • înțolisem
  • ‑nțolisem
a II-a (voi)
  • înțoliți
  • ‑nțoliți
(să)
  • înțoliți
  • ‑nțoliți
  • înțoleați
  • ‑nțoleați
  • înțolirăți
  • ‑nțolirăți
  • înțoliserăți
  • ‑nțoliserăți
  • înțoliseți
  • ‑nțoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înțolesc
  • ‑nțolesc
(să)
  • înțolească
  • ‑nțolească
  • înțoleau
  • ‑nțoleau
  • înțoli
  • ‑nțoli
  • înțoliseră
  • ‑nțoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțoli înțolire înțolit

  • 1. familiar A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și-i mai și rămase [din bani] cu ce să se înțolească el, nevasta și copiii lui. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Se-nțolește de la unul ș-altul de pomană. CARAGIALE, O. I 303.
      surse: DLRLC
    • Scoase... un rînd de haine mîndre... și înțoli pe biata femeie cu ele. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + țol
    surse: DEX '09 DEX '98