2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.

ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.

înțoțonat, ~ă a [At: PANN, P. V. II, 104/20 / V: ~țopon~, ~țorț~, împoțoț~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțoțona] (Reg) Împopoțonat.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.

ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

înțoponat, ~ă a vz înțoțonat

înțoțona vtr [At: JIPESCU, O. 73 / V: ~țopona, ~țorț~, împoțoț~ / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona.

înțo(r)țonat a. împodobit cu prea multe găteli. [Dintr’un primitiv țorțon, paralel cu zorzon].

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțoțonát adj. m., pl. înțoțonáți; f. sg. înțoțonátă, pl. înțoțonáte

înțoțoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțoneáză

înțoțoná vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonéz, 3 sg. și pl. înțoțoneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚOȚONÁT adj. v. împopoțonat, înzorzonat.

înțoțonat adj. v. ÎMPOPOȚONAT. ÎNZORZONAT.

ÎNȚOȚONÁ vb. v. împopoțona, înzorzona.

înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

Intrare: înțoțonat
înțoțonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțoțonat
  • ‑nțoțonat
  • înțoțonatul
  • înțoțonatu‑
  • ‑nțoțonatul
  • ‑nțoțonatu‑
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonata
  • ‑nțoțonata
plural
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonații
  • ‑nțoțonații
  • înțoțonate
  • ‑nțoțonate
  • înțoțonatele
  • ‑nțoțonatele
genitiv-dativ singular
  • înțoțonat
  • ‑nțoțonat
  • înțoțonatului
  • ‑nțoțonatului
  • înțoțonate
  • ‑nțoțonate
  • înțoțonatei
  • ‑nțoțonatei
plural
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonaților
  • ‑nțoțonaților
  • înțoțonate
  • ‑nțoțonate
  • înțoțonatelor
  • ‑nțoțonatelor
vocativ singular
plural
înțoponat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțoponat
  • ‑nțoponat
  • înțoponatul
  • înțoponatu‑
  • ‑nțoponatul
  • ‑nțoponatu‑
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponata
  • ‑nțoponata
plural
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponații
  • ‑nțoponații
  • înțoponate
  • ‑nțoponate
  • înțoponatele
  • ‑nțoponatele
genitiv-dativ singular
  • înțoponat
  • ‑nțoponat
  • înțoponatului
  • ‑nțoponatului
  • înțoponate
  • ‑nțoponate
  • înțoponatei
  • ‑nțoponatei
plural
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponaților
  • ‑nțoponaților
  • înțoponate
  • ‑nțoponate
  • înțoponatelor
  • ‑nțoponatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțoțona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonare
  • ‑nțoțonare
  • înțoțonat
  • ‑nțoțonat
  • înțoțonatu‑
  • ‑nțoțonatu‑
  • înțoțonând
  • ‑nțoțonând
  • înțoțonându‑
  • ‑nțoțonându‑
singular plural
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțoțonez
  • ‑nțoțonez
(să)
  • înțoțonez
  • ‑nțoțonez
  • înțoțonam
  • ‑nțoțonam
  • înțoțonai
  • ‑nțoțonai
  • înțoțonasem
  • ‑nțoțonasem
a II-a (tu)
  • înțoțonezi
  • ‑nțoțonezi
(să)
  • înțoțonezi
  • ‑nțoțonezi
  • înțoțonai
  • ‑nțoțonai
  • înțoțonași
  • ‑nțoțonași
  • înțoțonaseși
  • ‑nțoțonaseși
a III-a (el, ea)
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
(să)
  • înțoțoneze
  • ‑nțoțoneze
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonă
  • ‑nțoțonă
  • înțoțonase
  • ‑nțoțonase
plural I (noi)
  • înțoțonăm
  • ‑nțoțonăm
(să)
  • înțoțonăm
  • ‑nțoțonăm
  • înțoțonam
  • ‑nțoțonam
  • înțoțonarăm
  • ‑nțoțonarăm
  • înțoțonaserăm
  • ‑nțoțonaserăm
  • înțoțonasem
  • ‑nțoțonasem
a II-a (voi)
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
(să)
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonarăți
  • ‑nțoțonarăți
  • înțoțonaserăți
  • ‑nțoțonaserăți
  • înțoțonaseți
  • ‑nțoțonaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
(să)
  • înțoțoneze
  • ‑nțoțoneze
  • înțoțonau
  • ‑nțoțonau
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonaseră
  • ‑nțoțonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponare
  • ‑nțoponare
  • înțoponat
  • ‑nțoponat
  • înțoponatu‑
  • ‑nțoponatu‑
  • înțoponând
  • ‑nțoponând
  • înțoponându‑
  • ‑nțoponându‑
singular plural
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțoponez
  • ‑nțoponez
(să)
  • înțoponez
  • ‑nțoponez
  • înțoponam
  • ‑nțoponam
  • înțoponai
  • ‑nțoponai
  • înțoponasem
  • ‑nțoponasem
a II-a (tu)
  • înțoponezi
  • ‑nțoponezi
(să)
  • înțoponezi
  • ‑nțoponezi
  • înțoponai
  • ‑nțoponai
  • înțoponași
  • ‑nțoponași
  • înțoponaseși
  • ‑nțoponaseși
a III-a (el, ea)
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
(să)
  • înțoponeze
  • ‑nțoponeze
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponă
  • ‑nțoponă
  • înțoponase
  • ‑nțoponase
plural I (noi)
  • înțoponăm
  • ‑nțoponăm
(să)
  • înțoponăm
  • ‑nțoponăm
  • înțoponam
  • ‑nțoponam
  • înțoponarăm
  • ‑nțoponarăm
  • înțoponaserăm
  • ‑nțoponaserăm
  • înțoponasem
  • ‑nțoponasem
a II-a (voi)
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
(să)
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponarăți
  • ‑nțoponarăți
  • înțoponaserăți
  • ‑nțoponaserăți
  • înțoponaseți
  • ‑nțoponaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
(să)
  • înțoponeze
  • ‑nțoponeze
  • înțoponau
  • ‑nțoponau
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponaseră
  • ‑nțoponaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțoțonat înțoponat

etimologie:

  • vezi înțoțona
    surse: DEX '09 DEX '98

înțoțona înțopona

etimologie:

  • cf. împopoța
    surse: DEX '98 DEX '09