2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțoțonare sf [At: JIPESCU, O. 120 / V: ~țopon~, ~țorț~, împoțoț~ / Pl: ~nări / E: înțoțona] (Reg) Împopoțonare.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

înțoponare sf vz înțoțonare

înțoțona vtr [At: JIPESCU, O. 73 / V: ~țopona, ~țorț~, împoțoț~ / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona.

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțoțoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțoneáză

înțoțoná vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonéz, 3 sg. și pl. înțoțoneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚOȚONÁRE s. v. împopoțonare, înzorzonare.

înțoțonare s. v. ÎMPOPOȚONARE. ÎNZORZONARE.

ÎNȚOȚONÁ vb. v. împopoțona, înzorzona.

înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

Intrare: înțoțonare
înțoțonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțoțonare
  • ‑nțoțonare
  • înțoțonarea
  • ‑nțoțonarea
plural
  • înțoțonări
  • ‑nțoțonări
  • înțoțonările
  • ‑nțoțonările
genitiv-dativ singular
  • înțoțonări
  • ‑nțoțonări
  • înțoțonării
  • ‑nțoțonării
plural
  • înțoțonări
  • ‑nțoțonări
  • înțoțonărilor
  • ‑nțoțonărilor
vocativ singular
plural
înțoponare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțoponare
  • ‑nțoponare
  • înțoponarea
  • ‑nțoponarea
plural
  • înțoponări
  • ‑nțoponări
  • înțoponările
  • ‑nțoponările
genitiv-dativ singular
  • înțoponări
  • ‑nțoponări
  • înțoponării
  • ‑nțoponării
plural
  • înțoponări
  • ‑nțoponări
  • înțoponărilor
  • ‑nțoponărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înțoțona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonare
  • ‑nțoțonare
  • înțoțonat
  • ‑nțoțonat
  • înțoțonatu‑
  • ‑nțoțonatu‑
  • înțoțonând
  • ‑nțoțonând
  • înțoțonându‑
  • ‑nțoțonându‑
singular plural
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțoțonez
  • ‑nțoțonez
(să)
  • înțoțonez
  • ‑nțoțonez
  • înțoțonam
  • ‑nțoțonam
  • înțoțonai
  • ‑nțoțonai
  • înțoțonasem
  • ‑nțoțonasem
a II-a (tu)
  • înțoțonezi
  • ‑nțoțonezi
(să)
  • înțoțonezi
  • ‑nțoțonezi
  • înțoțonai
  • ‑nțoțonai
  • înțoțonași
  • ‑nțoțonași
  • înțoțonaseși
  • ‑nțoțonaseși
a III-a (el, ea)
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
(să)
  • înțoțoneze
  • ‑nțoțoneze
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonă
  • ‑nțoțonă
  • înțoțonase
  • ‑nțoțonase
plural I (noi)
  • înțoțonăm
  • ‑nțoțonăm
(să)
  • înțoțonăm
  • ‑nțoțonăm
  • înțoțonam
  • ‑nțoțonam
  • înțoțonarăm
  • ‑nțoțonarăm
  • înțoțonaserăm
  • ‑nțoțonaserăm
  • înțoțonasem
  • ‑nțoțonasem
a II-a (voi)
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
(să)
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonați
  • ‑nțoțonați
  • înțoțonarăți
  • ‑nțoțonarăți
  • înțoțonaserăți
  • ‑nțoțonaserăți
  • înțoțonaseți
  • ‑nțoțonaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțoțonea
  • ‑nțoțonea
(să)
  • înțoțoneze
  • ‑nțoțoneze
  • înțoțonau
  • ‑nțoțonau
  • înțoțona
  • ‑nțoțona
  • înțoțonaseră
  • ‑nțoțonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponare
  • ‑nțoponare
  • înțoponat
  • ‑nțoponat
  • înțoponatu‑
  • ‑nțoponatu‑
  • înțoponând
  • ‑nțoponând
  • înțoponându‑
  • ‑nțoponându‑
singular plural
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțoponez
  • ‑nțoponez
(să)
  • înțoponez
  • ‑nțoponez
  • înțoponam
  • ‑nțoponam
  • înțoponai
  • ‑nțoponai
  • înțoponasem
  • ‑nțoponasem
a II-a (tu)
  • înțoponezi
  • ‑nțoponezi
(să)
  • înțoponezi
  • ‑nțoponezi
  • înțoponai
  • ‑nțoponai
  • înțoponași
  • ‑nțoponași
  • înțoponaseși
  • ‑nțoponaseși
a III-a (el, ea)
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
(să)
  • înțoponeze
  • ‑nțoponeze
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponă
  • ‑nțoponă
  • înțoponase
  • ‑nțoponase
plural I (noi)
  • înțoponăm
  • ‑nțoponăm
(să)
  • înțoponăm
  • ‑nțoponăm
  • înțoponam
  • ‑nțoponam
  • înțoponarăm
  • ‑nțoponarăm
  • înțoponaserăm
  • ‑nțoponaserăm
  • înțoponasem
  • ‑nțoponasem
a II-a (voi)
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
(să)
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponați
  • ‑nțoponați
  • înțoponarăți
  • ‑nțoponarăți
  • înțoponaserăți
  • ‑nțoponaserăți
  • înțoponaseți
  • ‑nțoponaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțoponea
  • ‑nțoponea
(să)
  • înțoponeze
  • ‑nțoponeze
  • înțoponau
  • ‑nțoponau
  • înțopona
  • ‑nțopona
  • înțoponaseră
  • ‑nțoponaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțoțonare înțoponare

etimologie:

înțoțona înțopona

etimologie:

  • cf. împopoța
    surse: DEX '98 DEX '09