2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPENÍRE s. f. Faptul de a (se) înțepeni.V. înțepeni.

ÎNȚEPENÍRE s. f. Faptul de a (se) înțepeni.V. înțepeni.

înțepenire sf [At: CALENDARIU (1814), 174/25 / V: (înv) ~țăp~ / Pl: ~ri / E: înțepeni] 1 Dobândire a unei mari rigidități Si: înțepenitură (1). 2 Încetare de se mișca Si: înțepenitură (2). 3 Fixare puternică în ceva Si: înțepenitură (3). 4 (Fig) Neclintire într-o hotărâre Si: înțepenitură (4). 5 (Irn) Somn adânc Si: înțepenitură 6 Luare a unei poziții dârze în fața cuiva Si: înțepenitură (6). 7 Deces. 8 (Mpp; îs) ~ de încheietură Pierdere totală sau parțială a mobilității încheieturilor. 9 (Pop; îs) ~a cailor Pierdere momentană a mobilității, la cai, cauzată de oboseală extremă. 10 Înfigere în ceva. 11 Fixare a unui obiect în locașul său, astfel încât să nu se mai miște. 12 Imobilizare în noroi, în nisip etc. 13 Sporire a solidității unui obiect. 14-15 (Fig) (Păstrare sau) conservare mai îndelungată. 16 Luare a unei atitudini dârze în fața cuiva Si: înțepușare (4).

ÎNȚEPENÍRE, înțepeniri, s. f. Faptul de a (se) înțepeni. 1. Înlemnire, încremenire. 2. Fixare.

ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn.

ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn.

înțepeni [At: VARLAAM, C. II, 86 / V: (înv) ~țăp~ / Pzi: ~nesc / E: în- + țeapăn] 1 vi A deveni rigid Si: a încremeni, a înlemni. 2 vi A nu mai mișca. 3-4 vtr A (se) prinde bine în ceva Si: a (se) fixa. 5 vr (Fig) A rămâne neclintit într-o hotărâre Si: a se încăpățâna. 6 vi (Irn) A adormi adânc. 7 vi (Pex) A muri. 8 vi (Înv) A avea un atac de epilepsie. 9 vr (D. oameni) A lua o poziție dârză în fața cuiva Si: (pop) a se înțepușa (5). 10 vr A se înfige în ceva. 11 vt A fixa bine un obiect astfel încât să nu mai aibă joc în locașul lui. 12 vr A rămâne afundat în noroi, în nisip etc. 13 vt A face să devină solid Si: a întări, a s frânge. 14 vr (Înv; imp) A deveni mai tare, mai rezistent. 15-16 vr (Fig) A se (păstra sau) conserva mai bine.

ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, imobil, inert; a nu se mai putea mișca; a înlemni, a încremeni. Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298. Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122. Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99. ◊ Tranz. Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. 2. Refl. Fig. A lua o poziție rigidă, dîrză. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198. Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73. 3. Tranz. A fixa. Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226. ◊ Refl. Barca lui se înțepenise între niște stînci. EMINESCU, N. 126.

A ÎNȚEPENÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre corp sau părți ale lui) A-și pierde (temporar) capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori; a deveni țeapăn; a amorți. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece în stare solidă; a se întări; a se învârtoșa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face să devină țeapăn. 2) pop. (obiecte) A întări ca să nu se miște; a fixa. ~ un stâlp. /în + țeapăn

A SE ÎNȚEPENÍ mă ~ésc intranz. A lua o poziție rigidă, rămânând ca înfipt. /în + țeapăn

înțepenì v. 1. a (se) face țeapăn; 2. a înfige.

înțepenésc v. intr. (vsl. o-cĭepĭenĭetĭ, d. cĭepĭenŭ, țeapăn; rus. [o-]cĭepenĭetĭ). Mă fac țeapăn (rigid): membrele cadavrelor înțepenesc. V. tr. Fac țeapăn, fixez: a înțepeni un par în pămînt. – În Btș. și înțepinez, pop. înță-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțepeníre s. f., g.-d. art. înțepenírii

înțepeníre s. f., g.-d. art. înțepenírii

înțepení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenésc, imperf. 3 sg. înțepeneá; conj. prez. 3 înțepeneáscă

înțepení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenésc, imperf. 3 sg. înțepeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțepeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚEPENÍRE s. v. consolidare, întărire.

ÎNȚEPENÍRE s. 1. v. fixare. 2. (MED.) înțepeneală. (Senzație de ~.) 3. v. anchiloză. 4. v. înmărmurire.

ÎNȚEPENIRE s. 1. fixare, fixat, imobilizare, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 2. înțepeneală. (Senzație de ~.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, prindere. (~ articulațiilor.) 4. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, petrificare, (înv. și pop.) mărmurire. (~ unui personaj din basme.)

înțepenire s. v. CONSOLIDARE. ÎNTĂRIRE.

ÎNȚEPENÍ vb. v. consolida, întări.

arată toate definițiile

Intrare: înțepenire
înțepenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepenire
  • ‑nțepenire
  • înțepenirea
  • ‑nțepenirea
plural
  • înțepeniri
  • ‑nțepeniri
  • înțepenirile
  • ‑nțepenirile
genitiv-dativ singular
  • înțepeniri
  • ‑nțepeniri
  • înțepenirii
  • ‑nțepenirii
plural
  • înțepeniri
  • ‑nțepeniri
  • înțepenirilor
  • ‑nțepenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înțepeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepenire
  • ‑nțepenire
  • înțepenit
  • ‑nțepenit
  • înțepenitu‑
  • ‑nțepenitu‑
  • înțepenind
  • ‑nțepenind
  • înțepenindu‑
  • ‑nțepenindu‑
singular plural
  • înțepenește
  • ‑nțepenește
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
(să)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
  • înțepeneam
  • ‑nțepeneam
  • înțepenii
  • ‑nțepenii
  • înțepenisem
  • ‑nțepenisem
a II-a (tu)
  • înțepenești
  • ‑nțepenești
(să)
  • înțepenești
  • ‑nțepenești
  • înțepeneai
  • ‑nțepeneai
  • înțepeniși
  • ‑nțepeniși
  • înțepeniseși
  • ‑nțepeniseși
a III-a (el, ea)
  • înțepenește
  • ‑nțepenește
(să)
  • înțepenească
  • ‑nțepenească
  • înțepenea
  • ‑nțepenea
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepenise
  • ‑nțepenise
plural I (noi)
  • înțepenim
  • ‑nțepenim
(să)
  • înțepenim
  • ‑nțepenim
  • înțepeneam
  • ‑nțepeneam
  • înțepenirăm
  • ‑nțepenirăm
  • înțepeniserăm
  • ‑nțepeniserăm
  • înțepenisem
  • ‑nțepenisem
a II-a (voi)
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
(să)
  • înțepeniți
  • ‑nțepeniți
  • înțepeneați
  • ‑nțepeneați
  • înțepenirăți
  • ‑nțepenirăți
  • înțepeniserăți
  • ‑nțepeniserăți
  • înțepeniseți
  • ‑nțepeniseți
a III-a (ei, ele)
  • înțepenesc
  • ‑nțepenesc
(să)
  • înțepenească
  • ‑nțepenească
  • înțepeneau
  • ‑nțepeneau
  • înțepeni
  • ‑nțepeni
  • înțepeniseră
  • ‑nțepeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțepenire

etimologie:

  • vezi înțepeni
    surse: DEX '09 DEX '98

înțepeni înțepenire înțepenit

  • 1. intranzitiv A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încremeni înlemni 4 exemple
    exemple
    • Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298.
      surse: DLRLC
    • Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122.
      surse: DLRLC
    • Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa 3 exemple
    exemple
    • Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504.
      surse: DLRLC
    • Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226.
      surse: DLRLC
    • Barca lui se înțepenise între niște stînci. EMINESCU, N. 126.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv figurat A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: încăpățâna 3 exemple
      exemple
      • Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198.
        surse: DLRLC
      • Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130.
        surse: DLRLC
      • Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A lua o poziție rigidă, dârză.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fixa întări

etimologie:

  • În + țeapăn
    surse: DEX '09 DEX '98