2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir. – V. înșirui.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir. – V. înșirui.

înșiruire sf [At: GOLESCU, ap. GCR II, 254/9 / Pl: ~ri / E: înșirui] 1-3 Înșirare (1-2, 4). 4 (Fig) Succedare. 5 Enumerare. 6 (Înv) Arbore genealogic.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a (se) înșirui și rezultatul ei; înșirare, șir. Înșiruirea liniară a plopilor ce se îndrumau veșnic spre poartă... mă chinuia parcă. ANGHEL, PR. 8. Poate să urmărească răspîndirea și înșiruirea movilelor. ODOBESCU, S. II 230.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

înșirui [At: GOLESCU, Î. 60 / Pzi: înșirui, (înv) ~esc / E: în + șir + -ui] 1-4 vtr A (se) înșira (1-3, 5). 5 vr A se succeda. 6 vt A enumera.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la mărgele) A înșira. Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A așeza în șir. Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175. ♦ (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62. ◊ Refl. Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166. 2. A expune pe rînd, a enumera. Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87. 3. (Învechit) A înconjura, a îngrădi. Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47.

înșiruì v. a pune în șir: umblă înșiruiți ISP.

înșír, a v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s’a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir’te și șir’te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).

2) șiruĭésc v. tr. V. înșiruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșiruire s. f., g.-d. art. înșiruirii; pl. înșiruiri

înșiruíre s. f., g.-d. art. înșiruírii; pl. înșiruíri

înșirui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșirui, 3 înșiruie, imperf. 3 sg. înșiruia; conj. prez. 3 să înșiruie

înșiruí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 sg. și pl. înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá

înșirui (ind. prez. 1 sg. înșirui, 3 sg. și pl. înșiruie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înșirare, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.)

ÎNȘIRUIRE s. 1. înșirare, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după cealaltă.) 2. enumerare, enumerație, înșirare. (O ~ completă.) 3. înșirare, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.)

ÎNȘIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înșira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.

ÎNȘIRUI vb. 1. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înșira, (pop.) a (se) înfira. (A ~ mărgelele pe ață.) 3. a se înșira, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

Intrare: înșiruire
înșiruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșiruire
  • ‑nșiruire
  • înșiruirea
  • ‑nșiruirea
plural
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirile
  • ‑nșiruirile
genitiv-dativ singular
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirii
  • ‑nșiruirii
plural
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirilor
  • ‑nșiruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înșirui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruire
  • ‑nșiruire
  • înșiruit
  • ‑nșiruit
  • înșiruitu‑
  • ‑nșiruitu‑
  • înșiruind
  • ‑nșiruind
  • înșiruindu‑
  • ‑nșiruindu‑
singular plural
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșirui
  • ‑nșirui
(să)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiam
  • ‑nșiruiam
  • înșiruii
  • ‑nșiruii
  • înșiruisem
  • ‑nșiruisem
a II-a (tu)
  • înșirui
  • ‑nșirui
(să)
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiai
  • ‑nșiruiai
  • înșiruiși
  • ‑nșiruiși
  • înșiruiseși
  • ‑nșiruiseși
a III-a (el, ea)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
(să)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruia
  • ‑nșiruia
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruise
  • ‑nșiruise
plural I (noi)
  • înșiruim
  • ‑nșiruim
(să)
  • înșiruim
  • ‑nșiruim
  • înșiruiam
  • ‑nșiruiam
  • înșiruirăm
  • ‑nșiruirăm
  • înșiruiserăm
  • ‑nșiruiserăm
  • înșiruisem
  • ‑nșiruisem
a II-a (voi)
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
(să)
  • înșiruiți
  • ‑nșiruiți
  • înșiruiați
  • ‑nșiruiați
  • înșiruirăți
  • ‑nșiruirăți
  • înșiruiserăți
  • ‑nșiruiserăți
  • înșiruiseți
  • ‑nșiruiseți
a III-a (ei, ele)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
(să)
  • înșiruie
  • ‑nșiruie
  • înșiruiau
  • ‑nșiruiau
  • înșirui
  • ‑nșirui
  • înșiruiseră
  • ‑nșiruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșiruire, înșiruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înșiruirea liniară a plopilor ce se îndrumau veșnic spre poartă... mă chinuia parcă. ANGHEL, PR. 8. DLRLC
    • format_quote Poate să urmărească răspîndirea și înșiruirea movilelor. ODOBESCU, S. II 230. DLRLC
etimologie:
  • vezi înșirui DEX '09 DEX '98

înșirui, înșiruiverb

  • 1. A înșira mărgele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșira
    • format_quote Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. DLRLC
    • 1.1. A așeza în șir, la rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. DLRLC
      • format_quote reflexiv Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. DLRLC
      • format_quote reflexiv Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175. DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. DLRLC
      • format_quote Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. DLRLC
      • format_quote Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62. DLRLC
      • format_quote reflexiv Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166. DLRLC
  • 2. figurat A expune pe rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87. DLRLC
  • 3. învechit Înconjura, îngrădi. DLRLC
    • format_quote Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47. DLRLC
etimologie:
  • În + șir + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.