ÎNȘIRUI (-uiesc, -uiu) vb. tr. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) înșira: ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur (I.-GH.); poruncește călăreților a descălica și a se ~ cu sînețele la mînă, de-a lungul drumului printre copaci (ISP.); cocorii se înșirue și cîntă ascuțit... același cîntec jalnic (DLVR.).