2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșela2 [At: CORESI, EV. 13/4 / V: (înv) ~șăla / Pzi: înșel / E: slv мъшелъ] 1 vt (Înv) A câștiga. 2 vt A amăgi. 3 vt (Pex) A păgubi pe cineva mințind Si: a frauda, a minciuni, a păcăli. 4 vt (Îe) A ~ așteptările A dezamăgi. 5 vt (D. simțuri, memorie) A funcționa defectuos și a da o imagine eronată a realității. 6 vr A-și forma o părere greșită despre cineva sau ceva Si: a greși. 7 vi A escroca pe cineva. 8 vt A încălca fidelitatea conjugală. 9 vt (Pgn) A fi necredincios în dragoste. 10 vr (Îe) Dacă nu mă înșel Arată că cineva nu e sigur de cele susținute. 11 vt A seduce o fată, o femeie.

înșela1 vt [At: BIBLIA (1688), 235/2 / Pzi: ~lez, (rar) înșel / E: ml *(in)-sellare] (Înv) 1 A înșeua. 2 (Îe) A ~ murgu-n pustiu A-și face iluzii.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

ÎNȘELÁ1, înșél, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. ◊ Expr. A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva). ◊ Absol. Înșală la cîntar. ♦ (Subiectul e un abstract) A face să creadă altceva decît e în realitate. Iar mamei,doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265. Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97. ♦ A falsifica. Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65. 2. Refl. A cădea în eroare; a greși. De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61. 3. Tranz. A trăda în dragoste, a fi infidel. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde lemn uscat, Mîndră rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159.

ÎNȘELÁ2, înșél, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la animale de călărie) A înșeua. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.

A SE ÎNȘELÁ mă înșél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ◊ ~ în așteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare

A ÎNȘELÁ1 înșél tranz. 1) (persoane) A face să se înșele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minți. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înșală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. /<lat. insellare

înșelà v. 1. a induce în eroare (întrebuințând viclenia sau minciuna), a minți cu acest scop: înșală pe toată lumea; 2. a comite infidelități; 3. a cădea în eroare: se înșală ușor. [Aplicațiune metaforică a verbului precedent: a pune șeaua, adică a acoperi calul, de unde noțiunea de a acoperi, a ascunde].

înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP.

înșél, a v. tr. d. șea, șa, pl. șele, pin aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc; it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel]. Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c’un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar, a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m’am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșelá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 înșálă; conj. prez. 3 înșéle

înșelá vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 sg. și pl. înșálă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșéle

înșela (ind. prez. 3 sg. și pl. înșală)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘELÁ vb. v. înșeua.

ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)

ÎNȘELA vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. a escroca, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (Pentru ce m-ai ~ la bani?) 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.

MANN WIRD NIE BETROGEN, MAB BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

arată toate definițiile

Intrare: înșela (amăgi)
înșela2 (amăgi) verb grupa I conjugarea I
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatu‑
  • înșelând
  • ‑nșelând
  • înșelându‑
  • ‑nșelându‑
singular plural
  • înșa
  • ‑nșa
  • înșelați
  • ‑nșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșel
  • ‑nșel
(să)
  • înșel
  • ‑nșel
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (tu)
  • înșeli
  • ‑nșeli
(să)
  • înșeli
  • ‑nșeli
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelași
  • ‑nșelași
  • înșelaseși
  • ‑nșelaseși
a III-a (el, ea)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșele
  • ‑nșele
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelă
  • ‑nșelă
  • înșelase
  • ‑nșelase
plural I (noi)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
(să)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelarăm
  • ‑nșelarăm
  • înșelaserăm
  • ‑nșelaserăm
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (voi)
  • înșelați
  • ‑nșelați
(să)
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelarăți
  • ‑nșelarăți
  • înșelaserăți
  • ‑nșelaserăți
  • înșelaseți
  • ‑nșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșele
  • ‑nșele
  • înșelau
  • ‑nșelau
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelaseră
  • ‑nșelaseră
Intrare: înșela (înșeua)
înșela1 (înșeua) verb grupa I conjugarea I
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatu‑
  • înșelând
  • ‑nșelând
  • înșelându‑
  • ‑nșelându‑
singular plural
  • înșa
  • ‑nșa
  • înșelați
  • ‑nșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșel
  • ‑nșel
(să)
  • înșel
  • ‑nșel
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (tu)
  • înșeli
  • ‑nșeli
(să)
  • înșeli
  • ‑nșeli
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelași
  • ‑nșelași
  • înșelaseși
  • ‑nșelaseși
a III-a (el, ea)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelă
  • ‑nșelă
  • înșelase
  • ‑nșelase
plural I (noi)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
(să)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelarăm
  • ‑nșelarăm
  • înșelaserăm
  • ‑nșelaserăm
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (voi)
  • înșelați
  • ‑nșelați
(să)
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelarăți
  • ‑nșelarăți
  • înșelaserăți
  • ‑nșelaserăți
  • înșelaseți
  • ‑nșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșelau
  • ‑nșelau
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelaseră
  • ‑nșelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșela (amăgi)

  • 1. tranzitiv A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: amăgi minți păcăli 2 exemple
    exemple
    • Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37.
      surse: DLRLC
    • Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • absolut Înșală la cântar.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Iar mamei, – doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78.
        surse: DLRLC
      • Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147.
        surse: DLRLC
      • Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265.
        surse: DLRLC
      • Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97.
        surse: DLRLC
      • surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a se păcăli, a se amăgi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: greși 3 exemple
    exemple
    • De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260.
      surse: DLRLC
    • Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304.
      surse: DLRLC
    • Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se înșela în așteptările sale = a se dezamăgi; a se deziluziona.
      surse: NODEX
  • 3. tranzitiv A încălca fidelitatea conjugală.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.1. prin generalizare A fi necredincios în dragoste.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4.
        surse: DLRLC
      • Foaie verde lemn uscat, Mîndra rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A ademeni, a seduce o fată, o femeie.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 3.3. (Soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale.
      surse: NODEX

etimologie:

înșela (înșeua)

  • 1. învechit A pune șaua pe cal.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înșeua 2 exemple
    exemple
    • Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.
      surse: DLRLC

etimologie: