2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

înșela2 [At: CORESI, EV. 13/4 / V: (înv) ~șăla / Pzi: înșel / E: slv мъшелъ] 1 vt (Înv) A câștiga. 2 vt A amăgi. 3 vt (Pex) A păgubi pe cineva mințind Si: a frauda, a minciuni, a păcăli. 4 vt (Îe) A ~ așteptările A dezamăgi. 5 vt (D. simțuri, memorie) A funcționa defectuos și a da o imagine eronată a realității. 6 vr A-și forma o părere greșită despre cineva sau ceva Si: a greși. 7 vi A escroca pe cineva. 8 vt A încălca fidelitatea conjugală. 9 vt (Pgn) A fi necredincios în dragoste. 10 vr (Îe) Dacă nu mă înșel Arată că cineva nu e sigur de cele susținute. 11 vt A seduce o fată, o femeie.

înșela1 vt [At: BIBLIA (1688), 235/2 / Pzi: ~lez, (rar) înșel / E: ml *(in)-sellare] (Înv) 1 A înșeua. 2 (Îe) A ~ murgu-n pustiu A-și face iluzii.

ÎNȘELÁ2, înșél, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la animale de călărie) A înșeua. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.

ÎNȘELÁ1, înșél, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. ◊ Expr. A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva). ◊ Absol. Înșală la cîntar. ♦ (Subiectul e un abstract) A face să creadă altceva decît e în realitate. Iar mamei,doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265. Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97. ♦ A falsifica. Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65. 2. Refl. A cădea în eroare; a greși. De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61. 3. Tranz. A trăda în dragoste, a fi infidel. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde lemn uscat, Mîndră rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159.

A ÎNȘELÁ1 înșél tranz. 1) (persoane) A face să se înșele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minți. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înșală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. /<lat. insellare

A SE ÎNȘELÁ mă înșél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ◊ ~ în așteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare

înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP.

înșelà v. 1. a induce în eroare (întrebuințând viclenia sau minciuna), a minți cu acest scop: înșală pe toată lumea; 2. a comite infidelități; 3. a cădea în eroare: se înșală ușor. [Aplicațiune metaforică a verbului precedent: a pune șeaua, adică a acoperi calul, de unde noțiunea de a acoperi, a ascunde].

înșél, a v. tr. d. șea, șa, pl. șele, pin aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc; it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel]. Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c’un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar, a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m’am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înșela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșel, 3 înșală/înșea; conj. prez. 1 sg. să înșel, 3 să înșele

înșela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșel, 3 înșală; conj. prez. 3 înșele

înșelá vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 sg. și pl. înșálă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșéle

înșela (ind. prez. 3 sg. și pl. înșală)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)

ÎNȘELA vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. a escroca, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (Pentru ce m-ai ~ la bani?) 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.

MAN WIRD NIE BETROGEN, MAN BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

Betrogene Betrüger (germ. „Înșelători înșelați”). Formulată de Lessing în poemul dramatice Nathan Înțeleptul, expresia a cunoscut o rapidă celebritate. În actul III, scena 7, din această piesă, Nathan povestește sultanului Saladin o legendă cu trei fii care au moștenit de la tatăl lor cîte un inel de aur. Fiecare pretinzînd că inelul lui e cel veritabil, s-a ajuns la judecată. Și judele le spuse că nici unul dintre inele nu-i cel adevărat. Tustrei sînt înșelători înșelați, căci tatăl lor, în loc de unul, făcu trei inele. Judecătorul hotărî ca cei trei urmași să se ia la întrecere și, prin iubire, blîndețe și evlavie, să pună în lumină puterea pietrei. Și dacă această putere se va arăta la copiii stră-stră-strănepoților, atunci un alt judecător mai înțelept îi va chema din nou peste o mie de ani în fața judecății și va decide. Povestea lui Lessing cu cei trei feciori și cele trei inele este bineînțeles o parabolă și se referă la cele trei religii: creștină, musulmană și mozaică. Expresia betrogene Betrüger din piesa Nathan Înțeleptul (terminată în anul 1779) s-a impus, și de atunci e folosită în toate ocaziile potrivite. În ce privește ideea, Lessing a avut precursori. Cu o sută de ani înaintea lui, La Fontaine, în fabula Le coq et le renard (Cocoșul și vulpea), spunea: „Cest un double plaisir de tromper le trompeur” (E o dublă plăcere să înșeli pe înșelător). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI ÎNȘELAT a se fraieri, a înghiți corcodușa, a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul, a se lăsa dus de nas, a lua plasă / țeapă, a se pârli, a pica de fazan, a se prăji, a pune botul, (d. bărbați) a purta coarne, a rămâne de fazan.

A ÎNȘELA a aburi, a o arde în terțe, a arunca praf în ochi, a arunca șperlă-n ochi, a beli, a ciupi la cântar, a cobzări, a da țeapă, a duce, a duce cu cobza / cu iordanul / cu muia / cu preșul, a se face broască la pământ, a face (pe cineva) din vorbe, a face figura, a-i face (cuiva) pontul, a fenta, a fraieri, a lăsa cu buzele umflate, a lăsa țuț, a lifta, a o da în tangou, a pârli, a potcovi, a prăji, a prinde în mreje, a prosti, a pungăși, a sfănțui, a șmecheri, a șmenui, a traduce, a trage o contră, a trage în piept / pe sfoară, a trage o țeapă (cuiva), a țepui, a umbla cu cața / șahăr-mahăr / șoalda, a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva.

a înșela așteptările cuiva expr. a dezamăgi pe cineva, a decepționa pe cineva.

a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal.

Intrare: înșela (amăgi)
înșela2 (amăgi) verb grupa I conjugarea I
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatu‑
  • înșelând
  • ‑nșelând
  • înșelându‑
  • ‑nșelându‑
singular plural
  • înșa
  • ‑nșa
  • înșelați
  • ‑nșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșel
  • ‑nșel
(să)
  • înșel
  • ‑nșel
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (tu)
  • înșeli
  • ‑nșeli
(să)
  • înșeli
  • ‑nșeli
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelași
  • ‑nșelași
  • înșelaseși
  • ‑nșelaseși
a III-a (el, ea)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșele
  • ‑nșele
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelă
  • ‑nșelă
  • înșelase
  • ‑nșelase
plural I (noi)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
(să)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelarăm
  • ‑nșelarăm
  • înșelaserăm
  • ‑nșelaserăm
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (voi)
  • înșelați
  • ‑nșelați
(să)
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelarăți
  • ‑nșelarăți
  • înșelaserăți
  • ‑nșelaserăți
  • înșelaseți
  • ‑nșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșele
  • ‑nșele
  • înșelau
  • ‑nșelau
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelaseră
  • ‑nșelaseră
Intrare: înșela (înșeua)
înșela1 (înșeua) verb grupa I conjugarea I
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatu‑
  • înșelând
  • ‑nșelând
  • înșelându‑
  • ‑nșelându‑
singular plural
  • înșa
  • ‑nșa
  • înșelați
  • ‑nșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșel
  • ‑nșel
(să)
  • înșel
  • ‑nșel
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (tu)
  • înșeli
  • ‑nșeli
(să)
  • înșeli
  • ‑nșeli
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelași
  • ‑nșelași
  • înșelaseși
  • ‑nșelaseși
a III-a (el, ea)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelă
  • ‑nșelă
  • înșelase
  • ‑nșelase
plural I (noi)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
(să)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelarăm
  • ‑nșelarăm
  • înșelaserăm
  • ‑nșelaserăm
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (voi)
  • înșelați
  • ‑nșelați
(să)
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelarăți
  • ‑nșelarăți
  • înșelaserăți
  • ‑nșelaserăți
  • înșelaseți
  • ‑nșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșelau
  • ‑nșelau
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelaseră
  • ‑nșelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșela, înșelverb

  • 1. tranzitiv A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. DLRLC
    • format_quote Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
    • 1.1. (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Iar mamei, – doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
      • format_quote Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. DLRLC
      • format_quote Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
      • format_quote Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
      • 1.1.1. Falsifica. DLRLC
        sinonime: falsifica
        • format_quote Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65. DLRLC
    • chat_bubble A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva). DEX '09 DLRLC
  • 2. reflexiv A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a se păcăli, a se amăgi. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: greși
    • format_quote De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. DLRLC
    • format_quote Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. DLRLC
    • format_quote Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • 2.1. A se înșela în așteptările sale = a se dezamăgi; a se deziluziona. NODEX
  • 3. tranzitiv A încălca fidelitatea conjugală. DEX '09 DLRLC
    • 3.1. prin generalizare A fi necredincios în dragoste. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
      • format_quote Foaie verde lemn uscat, Mîndra rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159. DLRLC
    • 3.2. A ademeni, a seduce o fată, o femeie. DEX '09 NODEX
    • 3.3. (Soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. NODEX
etimologie:

înșela, înșelverb

  • 1. învechit A pune șaua pe cal. DEX '09 DLRLC
    sinonime: înșeua
    • format_quote Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.