2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ÎNĂLBÍRE, înălbiri, s. f. Acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit1. ♦ (Hort.) Creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală. – V. înălbi.

ÎNĂLBÍRE, înălbiri, s. f. Acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit1. ♦ (Hort.) Creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală. – V. înălbi.

!înălbíre (î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbírii; pl. înălbíri

înălbíre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înălbírii; pl. înălbíri

ÎNĂLBÍRE s. v. albire.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

NĂLBÍ vb. IV v. înălbi.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbí (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.

!înălbí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbésc, imperf. 3 sg. înălbeá; conj. prez. 3 înălbeáscă

înălbí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbésc, imperf. 3 sg. înălbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbeáscă

A (se) înălbi ≠ a (se) înnegri

A ÎNĂLBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. ~ rufele. 2. intranz. pop. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. [Sil. în-ăl-] /în + a albi

A SE ÎNĂLBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoarea albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți.1 s-au ~it tâmplele. /în + a albi

înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.

nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s'aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).

Intrare: înălbi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înălbi înălbire înălbit înălbind singular plural
înălbește înălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înălbesc (să) înălbesc înălbeam înălbii înălbisem
a II-a (tu) înălbești (să) înălbești înălbeai înălbiși înălbiseși
a III-a (el, ea) înălbește (să) înălbească înălbea înălbi înălbise
plural I (noi) înălbim (să) înălbim înălbeam înălbirăm înălbiserăm, înălbisem*
a II-a (voi) înălbiți (să) înălbiți înălbeați înălbirăți înălbiserăți, înălbiseți*
a III-a (ei, ele) înălbesc (să) înălbească înălbeau înălbi înălbiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nălbi nălbire nălbit nălbind singular plural
nălbește nălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nălbesc (să) nălbesc nălbeam nălbii nălbisem
a II-a (tu) nălbești (să) nălbești nălbeai nălbiși nălbiseși
a III-a (el, ea) nălbește (să) nălbească nălbea nălbi nălbise
plural I (noi) nălbim (să) nălbim nălbeam nălbirăm nălbiserăm, nălbisem*
a II-a (voi) nălbiți (să) nălbiți nălbeați nălbirăți nălbiserăți, nălbiseți*
a III-a (ei, ele) nălbesc (să) nălbească nălbeau nălbi nălbiseră
Intrare: înălbire
înălbire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înălbire înălbirea
plural înălbiri înălbirile
genitiv-dativ singular înălbiri înălbirii
plural înălbiri înălbirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)