24 de definiții pentru înălțime nălțime (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înălțime sf [At: VARLAAM, C. 266 / V: (îvr) nălțime / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~mi / E: înalt + -ime] 1 Dimensiune a unui corp, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. 2 Distanță de la nivelul pământului sau de la un nivel orizontal până la un punct situat deasupra lui. 3-4 (Mat) Perpendiculară trasată din vârful (unui corp sau al) unei figuri geometrice pe bază. 5 (Fiz) Punct ridicat deasupra nivelului pământului. 6 (Pex) Cer (1). 7 Loc înalt Si: culare (1), deal, înălțătură (1). 8 (Fiz) Număr de vibrații pe secundă ale unui sunet. 9 Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a se ridica la note înalte. 10-11 (Fig) Rang (înalt). 12 (Pex) Prețuire. 13 (Fig) Stare de superioritate intelectuală, morală etc. 14 (Fig; îe) A fî la ~(a) (cuiva, a ceva) A se prezenta așa cum cere situația. 15 (Îae) A fi egal valoric cu cineva. 16 (Înv; art.; cu pps) Termen de adresare către o persoană cu o funcție importantă.

ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane cu rang înalt. [Var.: (reg.) nălțíme s. f.] – Înalt + suf. -ime.

ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Var.: (reg.) nălțíme s. f.] – Înalt + suf. -ime.

ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanța de la nivelul pămîntului (sau de la un nivel orizontal) pînă la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe măsurată de la bază pînă la partea cea mai ridicată. Podul avea 15 m înălțime.Înălțimea coloanelor dinaintea ușii principale îl face pe Moș Gheorghe să se simtă mic. SP. POPESCU, M. G. 69. Casa... domina grădina de arbori prin înălțimea sa. BOLINTINEANU, O. 413. ♦ Segmentul perpendicularei duse din vîrful unui con, al unei piramide sau al unui triunghi pe bază, cuprins între acel vîrf și bază. Înălțimea piramidei. Înălțimea triunghiului. 2. Punct înalt, foarte ridicat deasupra nivelului pămîntului; p. ext. (mai ales la pl.) cer. Au prins a trece gîște sălbatice stoluri după stoluri, gîgîind pe vîntul înălțimilor. SADOVEANU, M. C. 206. Mă simt tînăr sub înălțimea înstelată. MACEDONSKI, O. I 63. N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol. EMINESCU, O. I 82. Îi ridică la o strașnică înălțime. NEGRUZZI, S. I 233. ♦ Loc înalt, vîrf, culme. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile învăluite-n codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. O înălțime pe malul Mării Mediterane. BOLINTINEANU, O. 291. 3. Fig. Grad înalt, stare de superioritate (intelectuală, artistică, morală etc.). Atragerea în viața politică, economică, culturală a țării a unei uriașe mase de oameni ai muncii a ridicat la o înălțime fără precedent participarea conștientă a maselor la făurirea propriei lor istorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765. Eminescu a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute pînă astăzi. SADOVEANU, E. 75. ◊ Expr. A fi la înălțime = a se purta (într-o împrejurare) așa cum cere situația. A fi la înălțimea (cerută, dorită, așteptată etc.) = a se prezenta extrem de bine sau tot așa de bine ca altcineva (cu care se compară). Balul a fost într-adevăr la înălțimea celor făgăduite. C. PETRESCU, S. 185. E departe de a fi la înălțimea artistică a poetului. GHEREA, ST. CR. I 172. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. Acordarea unor înalte distincții, ordine și medalii celor mai de seamă fruntași în muncă, arată la ce înălțime sînt ridicați în țara noastră oamenii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. 4. Numărul de vibrații pe secundă ale sunetului. Înălțimea sunetului. ♦ Calitatea unei voci, a unui instrument etc. de a se ridica pînă la notele cele mai înalte. 5. (Învechit; de obicei urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane care ocupă un rang înalt. Are înălțimea-sa atîta purtare de grijă. CREANGĂ, P. 258. Muri înălțimea-sa. NEGRUZZI, S. I 188. – Variantă: nălțíme (ODOBESCU, S. III 17) s. f.

ÎNĂLȚÍME ~i f. 1) Distanța de la pământ până la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luată de la baza lui orizontală până la vârf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spațiu situat la o distanță mare de deasupra pământului; boltă cerească; cer. 4) Perpendiculară coborâtă din vârful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Formă înaltă de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzătoare momentului sau situației). ◊ A fi la ~ a corespunde cerințelor în situația dată. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascuțit. 9) înv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverențios, folosit la adresa unei persoane de rang înalt. ~ea sa. ~ea voastră. [G.-D. înălțimii] /înalt + suf. ~ime

înălțime f. 1. dimensiunea unui corp dela bază până la vârf: înălțimea turnului; 2. ridicătură deasupra solului: înălțimea norilor; 3. parte înaltă, eminență: dușmanul a ocupat înălțimile; 4. fig. superioritate: înălțimea geniului său; a fi la înălțimea cuiva, în stare de a-l înțelege; 5. Alteță: Înălțimea Voastră!

înălțíme f. (d. înalt). Dimensiunea unuĭ corp considerat de jos în sus orĭ distanța la care un corp plutește în aer: înălțimea unuĭ munte, unuĭ om, unuĭ nor. Loc înalt: dușmaniĭ ocupase înălțimile. Fig. Superioritate: înălțimea religiuniĭ creștineștĭ. Titlu dat odinioară în locu actualuluĭ alteță: Înălțimea voastră! A fi la înălțimea uneĭ chestiunĭ, a fi în stare s’o înțelegĭ, a o putea învinge.

nălțime sf vz înălțime

NĂLȚÍME s. f. v. înălțime.

NĂLȚÍME s. f. v. înălțime.

NĂLȚÍME s. f. v. înălțime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înălțíme s. f., g.-d. art. înălțímii; pl. înălțími; (mat.) simb. h

înălțíme s. f., g.-d. art. înălțímii; pl. înălțími

!Înălțímea Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Înălțímii Sále; pl. Înălțímile Lor

!Înălțímea Ta (înv.) loc. pr., g.-d. Înălțímii Tále

!Înălțímea Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Înălțímii Voástre

*Înălțímile Voástre (înv.) loc. pr.

Înălțímea sa (ta, voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Înălțímii sale (tale, voastre)

Înălțímile lor s. f. art. pl. + pr.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLȚÍME s. 1. v. dâmb. 2. v. altitudine. 3. v. înalt. 4. (la pl.) v. văzduh. 5. v. statură. 6. făptură, statură, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 7. v. tonalitate. 8. (art.) v. mărie. 9. v. vârf.

ÎNĂLȚIME s. 1. (GEOGR.) dîmb, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dîlmă. (Înaintea dealului se afla o ~.) 2. altitudine, cotă. (La ce ~ ne aflăm?) 3. înalt. (În ~ cerului.) 4. (la pl.) văzduh. (Zboară prin ~.) 5. mărime, statură, talie. (De ~ mică.) 6. făptură, statură, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 7. (FON.) ton, tonalitate. (Chineza literară are patru ~.) 8. domnie, maiestate, mărie, (înv.) mărime, mărire. (~-sa n-a primit pe nimeni.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNĂLȚIME. Subst. Înălțime, înalt; altitudine. Înălțare, ridicare, suire, suiș, suit, urcare, urcuș. Înălțâtură (rar), ridicătură; creastă, vîrf, culme; culminație, apogeu, zenit. Altimetrie. Altimetru; altitelemetru. Adj. Înalt, înăltuț (dim.), înălticel, înăltișor, înălțat, ridicat, urcat, săltat. Urcător, suitor, ascendent, săltător. Vb. A (se) înălța, a (se) ridica, a (se) urca, a (se) sui, a se aburca (reg.), a se cățăra, a (se) cocoța, a escalada; a sări, a sălta. A crește, a se lungi. A culmina. Adv. Sus; în sus; la deal; la înălțime; de jos în sus; pieptiș. V. mișcare, pantă, ridicătură de teren, urcare, vîrf.

arată toate definițiile

Intrare: înălțime
înălțime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțime
  • ‑nălțime
  • înălțimea
  • ‑nălțimea
plural
  • înălțimi
  • ‑nălțimi
  • înălțimile
  • ‑nălțimile
genitiv-dativ singular
  • înălțimi
  • ‑nălțimi
  • înălțimii
  • ‑nălțimii
plural
  • înălțimi
  • ‑nălțimi
  • înălțimilor
  • ‑nălțimilor
vocativ singular
plural
nălțime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălțime
  • nălțimea
plural
  • nălțimi
  • nălțimile
genitiv-dativ singular
  • nălțimi
  • nălțimii
plural
  • nălțimi
  • nălțimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălțime nălțime

  • 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Podul avea 15 m înălțime.
      surse: DLRLC
    • Înălțimea coloanelor dinaintea ușii principale îl face pe Moș Gheorghe să se simtă mic. SP. POPESCU, M. G. 69.
      surse: DLRLC
    • Casa... domina grădina de arbori prin înălțimea sa. BOLINTINEANU, O. 413.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înălțimea piramidei. Înălțimea triunghiului.
        surse: DLRLC
  • 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Îi ridică la o strașnică înălțime. NEGRUZZI, S. I 233.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Au prins a trece gîște sălbatice stoluri după stoluri, gîgîind pe vîntul înălțimilor. SADOVEANU, M. C. 206.
        surse: DLRLC
      • Mă simt tînăr sub înălțimea înstelată. MACEDONSKI, O. I 63.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile învăluite-n codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
        surse: DLRLC
      • O înălțime pe malul Mării Mediterane. BOLINTINEANU, O. 291.
        surse: DLRLC
  • 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Înălțimea sunetului.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. figurat Stare de superioritate intelectuală, morală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Atragerea în viața politică, economică, culturală a țării a unei uriașe mase de oameni ai muncii a ridicat la o înălțime fără precedent participarea conștientă a maselor la făurirea propriei lor istorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765.
      surse: DLRLC
    • Eminescu a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute pînă astăzi. SADOVEANU, E. 75.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Balul a fost într-adevăr la înălțimea celor făgăduite. C. PETRESCU, S. 185.
        surse: DLRLC
      • E departe de a fi la înălțimea artistică a poetului. GHEREA, ST. CR. I 172.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Grad, rang (înalt).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grad (subst.) rang
      • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Acordarea unor înalte distincții, ordine și medalii celor mai de seamă fruntași în muncă, arată la ce înălțime sînt ridicați în țara noastră oamenii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.
          surse: DLRLC
  • 5. învechit (Urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane cu rang înalt.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Are înălțimea-sa atîta purtare de grijă. CREANGĂ, P. 258.
      surse: DLRLC
    • Muri înălțimea-sa. NEGRUZZI, S. I 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înalt + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09