înălțime sf [At: VARLAAM, C. 266 / V: (îvr) nălțime / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~mi / E: înalt + -ime] 1 Dimensiune a unui corp, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. 2 Distanță de la nivelul pământului sau de la un nivel orizontal până la un punct situat deasupra lui. 3-4 (Mat) Perpendiculară trasată din vârful (unui corp sau al) unei figuri geometrice pe bază. 5 (Fiz) Punct ridicat deasupra nivelului pământului. 6 (Pex) Cer (1). 7 Loc înalt Si: culare (1), deal, înălțătură (1). 8 (Fiz) Număr de vibrații pe secundă ale unui sunet. 9 Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a se ridica la note înalte. 10-11 (Fig) Rang (înalt). 12 (Pex) Prețuire. 13 (Fig) Stare de superioritate intelectuală, morală etc. 14 (Fig; îe) A fî la ~(a) (cuiva, a ceva) A se prezenta așa cum cere situația. 15 (Îae) A fi egal valoric cu cineva. 16 (Înv; art.; cu pps) Termen de adresare către o persoană cu o funcție importantă.