3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.

împrejur [At: VARLAAM, C. 109 / V: (înv) ~egiur, ~ul[1] / E: în + pre + jur] 1-2 av (În sau) pe locul înconjurător. 3 av (Șîe) Stânga-m~ Comandă militară la care persoana căreia i se ordonă face o întoarcere de 180° spre stânga. 4 av (Șîe) A lua (pe cineva) ~ A-l zori cu vorba, cerându-i socoteală. 5-6 av (Îlav) (De) jur-~ (Din sau) în toate părțile. 7 av (D. plante; îe) A crește ~ A se face tufa. 8 av (Îe) A umbla pe-mprejur A umbla pe căi lăturalnice. 9 av (Îlav) Prin ~ Prin apropiere. 10 av (Îlav) De prin ~ Din apropiere. 11 av (Înv; îe) Roată ~ Peste tot spațiul înconjurător. 12 av (Înv) Aproximativ. 13 pp (Îf împrejurul) În jurul.... 14 pp (Îf împrejurul) Prin apropierea. 15 pp (îf ~ul) Din apropierea. 16 sn (Înv; mpl) Împrejurime. 17 sn (Înv; îc) ~-gură Gura hainei. 18 sn (Înv; îc) ~-piept Parte a hainei care înconjoară pieptul. 19 sn (Înv; îc) ~-stanție Circumstanță. 20 sn (Înv) Circumferință. 21 sn (Înv; îc) ~-stare împrejurare. 22 av Aproape.

  1. Variantele împregiur și împrejul nu sunt consemnate cuvinte-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.

ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător, în jur. Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur; roată. Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ◊ Expr. (La) stînga-mprejur, comandă la care o persoană sau un grup de persoane face, pe loc sau din mers, o întoarcere de 180° spre stînga. – Variantă: (în locuțiuni) prejúr (TEODORESCU, P. P. 440) adv.

ÎMPREJÚR adv. În spațiul din preajma cuiva sau a ceva; în (sau pe) locurile din jur; în jur. A se uita ~.(De) jur ~ din (sau în) toate părțile; în jur. [Sil. îm-pre-] /în + pre + jur

împrejur prep. 1. ocolind: a umbla împrejur; 2. pe lângă: împrejurul lui; 3. tăiat împrejur, circumcis. [V. jur].

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.

împrejura [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER III, 176 / V: (înv) ~egiu~ / Pzi: împrejur / E: împrejur] 1 vt (Îrg) A cuprinde din toate părțile Si: a împrejmui, a înconjura, a ocoli. 2-3 vtr (Îvp) A (se) înveli de jur-împrejur. 4-5 vtr A (se) încinge la brâu cu ceva.

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Învechit) A înconjura, a cuprinde din toate părțile; a ocoli de jur împrejur. Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. (Cu pronunțare regională) Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ (Rar) A lega de jur împrejur, a încinge. Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.

JUR1 s. n. Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Loc. adv. În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în jur. Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prep. «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții în jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.

A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur

împrejurà v. 1. a înconjura; îl împrejuraseră copiii NEGR.; 2. a închide cu gard: a împrejurat locul. [Lat. PRAEGYRARE].

împrejuréz v. tr. Înconjor, împresor: a împrejura un loc cu gard, îl împrejurase copiiĭ, (fig.) greutățile.

prejúr s. n. uzitat numaĭ în loc. prepozițională în prejur, care se scrie de ordinar împrejur (pre și jur 1). În jur, pe lîngă partea exterioară și ocolind: mă uĭt în (saŭ pin) prejur, semăn florĭ în (saŭ pin) prejuru caseĭ, locu din prejuru caseĭ, copiiĭ fug în prejuru caseĭ. De jur în prejur, din toate părțile (se zice și numaĭ jur în prejur, ceĭa ce nu e maĭ bine). Arm. A te întoarce la stînga (orĭ dreapta) în prejur, a te întoarce cu fața drept în apoĭ. Stînga’n prejur! comandă militară de întoarcere drept în apoĭ și întrebuințată ironic și în vĭața civilă cu înțelesu de „ĭeșĭ, du-te, pașol, marș, pleacă imediat”: fă stînga’n prejur, orĭ mănîncĭ bătaĭe! – Vechĭ cu ac.: prejur dînsa, prejur cetate, în prejuru eĭ, în prejuru cetățiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: împrejur
împrejur adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • împrejur
  • ‑mprejur
prejur adverb
adverb (I8)
  • prejur
Intrare: de jur împrejur
de jur împrejur locuțiune adverbială
compus
  • de jur împrejur
jur-împrejur locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • jur-împrejur
Intrare: împrejura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrejura
  • ‑mprejura
  • împrejurare
  • ‑mprejurare
  • împrejurat
  • ‑mprejurat
  • împrejuratu‑
  • ‑mprejuratu‑
  • împrejurând
  • ‑mprejurând
  • împrejurându‑
  • ‑mprejurându‑
singular plural
  • împrejură
  • ‑mprejură
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrejur
  • ‑mprejur
(să)
  • împrejur
  • ‑mprejur
  • împrejuram
  • ‑mprejuram
  • împrejurai
  • ‑mprejurai
  • împrejurasem
  • ‑mprejurasem
a II-a (tu)
  • împrejuri
  • ‑mprejuri
(să)
  • împrejuri
  • ‑mprejuri
  • împrejurai
  • ‑mprejurai
  • împrejurași
  • ‑mprejurași
  • împrejuraseși
  • ‑mprejuraseși
a III-a (el, ea)
  • împrejură
  • ‑mprejură
(să)
  • împrejure
  • ‑mprejure
  • împrejura
  • ‑mprejura
  • împrejură
  • ‑mprejură
  • împrejurase
  • ‑mprejurase
plural I (noi)
  • împrejurăm
  • ‑mprejurăm
(să)
  • împrejurăm
  • ‑mprejurăm
  • împrejuram
  • ‑mprejuram
  • împrejurarăm
  • ‑mprejurarăm
  • împrejuraserăm
  • ‑mprejuraserăm
  • împrejurasem
  • ‑mprejurasem
a II-a (voi)
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
(să)
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejurarăți
  • ‑mprejurarăți
  • împrejuraserăți
  • ‑mprejuraserăți
  • împrejuraseți
  • ‑mprejuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împrejură
  • ‑mprejură
(să)
  • împrejure
  • ‑mprejure
  • împrejurau
  • ‑mprejurau
  • împrejura
  • ‑mprejura
  • împrejuraseră
  • ‑mprejuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejur prejur

  • 1. În (sau pe) locul înconjurător; în jur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prejur primprejur attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305.
      surse: DLRLC
    • Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351.
      surse: DLRLC
    • Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • În + pre + jur
    surse: DEX '98 DEX '09

de jur împrejur jur-împrejur

  • 1. Din (sau în) toate părțile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: roată (cerc) attach_file 7 exemple
    exemple
    • Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
      surse: DLRLC
    • A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81.
      surse: DLRLC
    • Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.
      surse: DLRLC
    • De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9.
      surse: DLRLC
    • [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79.
      surse: DLRLC
    • De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35.
      surse: DLRLC
    • Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440.
      surse: DLRLC

etimologie:

împrejura împrejurare

  • 1. învechit regional A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înconjura attach_file 3 exemple
    exemple
    • Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219.
      surse: DLRLC
    • Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. regional A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (înfășura) attach_file un exemplu
      exemple
      • Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.
        surse: DLRLC

etimologie: