8 definiții pentru împrejmuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrejmuitor, ~oare a [At: ODOBESCU, S. I, 172 / Pl: ~i, -oare / E: împrejmui + -tor] 1 Care împrejmuiește. 2 Înconjurător.

ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.

ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.

ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește, care este împrejur; înconjurător. În mai puțin decît s-ar crede, pădurile împrejmuitoare zăceau doborîte la pămînt! HOGAȘ, M. N. 167.

ÎMPREJMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care împrejmuiește; înconjurător. /a împrejmui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejmuitór (-mu-i-) adj. m., pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre

împrejmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJMUITÓR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)

ÎMPREJMUITOR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)

Intrare: împrejmuitor
împrejmuitor adjectiv
  • silabație: -mu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuitor
  • ‑mprejmuitor
  • împrejmuitorul
  • împrejmuitoru‑
  • ‑mprejmuitorul
  • ‑mprejmuitoru‑
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarea
  • ‑mprejmuitoarea
plural
  • împrejmuitori
  • ‑mprejmuitori
  • împrejmuitorii
  • ‑mprejmuitorii
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarele
  • ‑mprejmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • împrejmuitor
  • ‑mprejmuitor
  • împrejmuitorului
  • ‑mprejmuitorului
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarei
  • ‑mprejmuitoarei
plural
  • împrejmuitori
  • ‑mprejmuitori
  • împrejmuitorilor
  • ‑mprejmuitorilor
  • împrejmuitoare
  • ‑mprejmuitoare
  • împrejmuitoarelor
  • ‑mprejmuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejmuitor

  • 1. Care împrejmuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țărmuitor
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În mai puțin decît s-ar crede, pădurile împrejmuitoare zăceau doborîte la pămînt! HOGAȘ, M. N. 167.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Împrejmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09