2 intrări
27 de definiții
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (7)
- sinonime (5)
- antonime (1)
- expresii (2)
Explicative DEX
ÎMPOTRIVIRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.
ÎMPOTRIVIRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împotrivire sf [At: NECULCE, ap. LET. II 315 / V: (îvp) ~protiv~ / Pl: ~ri / E: împotrivi] 1 Opoziție. 2 Piedică. 3 Contrazicere. 4 (Îlv) A face (a sta în, a fi cu) ~ A se opune. 5 (Rar) Întrecere cu cineva. 6 (Rar) Obținere a unei potriviri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOTRIVIRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență. De ce s-a lăsat adusă aici fără împotrivire? DUMITRIU, N. 134. La început lelea Ileana întîmpinase... oarecare împotrivire. SADOVEANU, N. F. 139. Ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pînă la tine? ALECSANDRI, T. 205. ◊ Fig. Vedeau plugurile săltînd ușor, smuncindu-se la împotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împotrivire f. opozițiune, rezistență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împotrivíre f. Opozițiune, rezistență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOTRIVI, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOTRIVI, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împotrivi [At: CANTEMIR, HR. 344 / V: ~protivi / Pzi: ~vesc / E: împotrivă] 1 vr A se opune. 2 vr (Fig) A se contrazice. 3 vt (Rar) A pune față în față. 4 vr (Rar) A se lua la întrecere cu cineva. 5 vt (Rar) A face să se potrivească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrotivi v vz împotrivi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOTRIVI, împotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune împotrivă, a se opune, a fi contra. Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPOTRIVI mă ~esc intranz. 1) A opune rezistență. ~ dușmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~ește oricărui abuz. /Din împotrivă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împotrivì v. a se pune împotrivă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împotrivésc v. tr. (d. potrivă). Opun. V. refl. Mă opun, rezist. – Vechĭ mă protivesc: Dumnezeŭ trufașilor protivește-se (Ps. S. 173, 5).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
împotrivire (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivirii; pl. împotriviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împotrivire (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivirii; pl. împotriviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împotrivire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivirii; pl. împotriviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împotrivi (a se ~) (desp. -po-tri-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împotrivesc, 3 sg. se împotrivește, imperf. 1 sg. mă împotriveam; conj. prez. 1 sg. să mă împotrivesc, 3 să se împotrivească; imper. 2 sg. afirm. împotrivește-te; ger. împotrivindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!împotrivi (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivește, imperf. 3 sg. se împotrivea; conj. prez. 3 să se împotrivească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împotrivi vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotrivesc, imperf. 3 sg. împotrivea; conj. prez. 3 sg. și pl. împotrivească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împotrivesc, -veam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
ÎMPOTRIVIRE s. opoziție, opunere, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întâmpinat o dârză ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOTRIVIRE s. opoziție, opunere, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, priclnuire. (A întîmpinat o dîrză ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOTRIVIRE. Subst. Împotrivire, împotriveală (rar), împoncișare (înv.), opunere, potrivnicie, opoziție, rezistență, frondă (fig.), încontrare (pop.); împiedicare (fig.), stăvilire (fig.), zădărnicire. Neascultare, nesupunere, recalcitranță, refractarism (rar); neconformism, nonconformism. Dezaprobare, reprobare, reprobațiune (rar), oprobriu (livr.). Obiecție; replică, ripostă, reacție. Protest, protestație (înv.). Contraatac, contraofensivă. Împotrivitor (înv.), oponent, opozant. Neascultător; neconformist, nonconformist. Protestatar. Adversar, rival, potrivnic. Adj. Împotrivit (rar), împotrivitor (înv.), opus, opozit (înv.), opoziționist, contrar, potrivnic. Neascultător, nesupus, refractar (fig.), recalcitrant; neconformist, nonconformist. Dezaprobator, reprobator. Protestatar. Vb. A se împotrivi, a sta (a fi, a se pune) împotrivă, a se pune (pop.), a se pune de price, a se pune înaintea cuiva, a se pune cruce, a se pune în cruciș (și-n curmeziș), a se pune în lungiș și în cruciș, a se pune cu capul, a sta de-a poncișul, a se împoncișa (înv.), a se opune, a rezista, a opune rezistență, a ține piept, a se ține tare, a nu se lăsa, a nu ceda, a se încontra (pop.); a împiedica (fig.), a se pune în calea cuiva sau a ceva, a stăvili (fig.), a pune stavilă, a zădărnici. A nu asculta, a nu da ascultare, a nu se supune. A dezaproba, a reproba, a respinge. A obiecta, a face (a ridica) obiecții, a replica, a riposta, a reacționa. A protesta, a pune cuvînt de împotrivire. Adv. Contra, contrar, împotrivă. V. dezacord, indisciplină, negare, obstacol, opoziție, răzvrătire.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. a rezista, (înv.) a (se) nevoi. (S-a ~ pînă la ultimul om.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Împotrivire ≠ neîmpotrivire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
Initiis obsta (lat. „De la început să te împotrivești”) vezi: Principiis obsta. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Principiis obsta [lat. „Împotrivește-te (subînțeles: răului) din capul locului”] – Ovidiu (Remedia amoris, 91) – sînt primele cuvinte dintr-un distih, care ne redă tot sensul: „Principiis obsta: sero medicina paratur Cum mala per longas invaluere moras”. (Împotrivește-te de la început răului, căci degeaba vei încerca să-l înlături după ce îndelung se va întări). Se utilizează și forma: Initiis obsta, cu același înțeles, de a tăia răul de la rădăcină.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: îm-po-tri-vi-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: îm-po-tri-vi
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împotrivire, împotrivirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: opoziție opunere rezistență împotriveală
- De ce s-a lăsat adusă aici fără împotrivire? DUMITRIU, N. 134. DLRLC
- La început lelea Ileana întîmpinase... oarecare împotrivire. SADOVEANU, N. F. 139. DLRLC
- Ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pînă la tine? ALECSANDRI, T. 205. DLRLC
- Vedeau plugurile săltînd ușor, smuncindu-se la împotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330. DLRLC
-
etimologie:
- împotrivi DEX '98 DEX '09
împotrivi, împotrivescverb
- 1. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: opune
- Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
- Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. DLRLC
- Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
- Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18. DLRLC
-
etimologie:
- împotrivă DEX '09 DEX '98