2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împotrivire sf [At: NECULCE, ap. LET. II 315 / V: (îvp) ~protiv~ / Pl: ~ri / E: împotrivi] 1 Opoziție. 2 Piedică. 3 Contrazicere. 4 (Îlv) A face (a sta în, a fi cu) ~ A se opune. 5 (Rar) Întrecere cu cineva. 6 (Rar) Obținere a unei potriviri.

ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.

ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.

ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență. De ce s-a lăsat adusă aici fără împotrivire? DUMITRIU, N. 134. La început lelea Ileana întîmpinase... oarecare împotrivire. SADOVEANU, N. F. 139. Ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pînă la tine? ALECSANDRI, T. 205. ◊ Fig. Vedeau plugurile săltînd ușor, smuncindu-se la împotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330.

împotrivire f. opozițiune, rezistență.

împotrivíre f. Opozițiune, rezistență.

împotrivi [At: CANTEMIR, HR. 344 / V: ~protivi / Pzi: ~vesc / E: împotrivă] 1 vr A se opune. 2 vr (Fig) A se contrazice. 3 vt (Rar) A pune față în față. 4 vr (Rar) A se lua la întrecere cu cineva. 5 vt (Rar) A face să se potrivească.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune împotrivă, a se opune, a fi contra. Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.

A SE ÎMPOTRIVÍ mă ~ésc intranz. 1) A opune rezistență. ~ dușmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~ește oricărui abuz. /Din împotrivă

împotrivì v. a se pune împotrivă.

împotrivésc v. tr. (d. potrivă). Opun. V. refl. Mă opun, rezist. – Vechĭ mă protivesc: Dumnezeŭ trufașilor protivește-se (Ps. S. 173, 5).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri

împotrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri

!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 se împotriveáscă

împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotriveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPOTRIVÍRE s. opoziție, opunere, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întâmpinat o dârză ~.)

ÎMPOTRIVIRE s. opoziție, opunere, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, priclnuire. (A întîmpinat o dîrză ~.)

Împotrivire ≠ neîmpotrivire

ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.

arată toate definițiile

Intrare: împotrivire
împotrivire substantiv feminin
  • silabație: îm-po-tri-vi-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împotrivire
  • ‑mpotrivire
  • împotrivirea
  • ‑mpotrivirea
plural
  • împotriviri
  • ‑mpotriviri
  • împotrivirile
  • ‑mpotrivirile
genitiv-dativ singular
  • împotriviri
  • ‑mpotriviri
  • împotrivirii
  • ‑mpotrivirii
plural
  • împotriviri
  • ‑mpotriviri
  • împotrivirilor
  • ‑mpotrivirilor
vocativ singular
plural
Intrare: împotrivi
  • silabație: îm-po-tri-vi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivire
  • ‑mpotrivire
  • împotrivit
  • ‑mpotrivit
  • împotrivitu‑
  • ‑mpotrivitu‑
  • împotrivind
  • ‑mpotrivind
  • împotrivindu‑
  • ‑mpotrivindu‑
singular plural
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivii
  • ‑mpotrivii
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (tu)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
(să)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
  • împotriveai
  • ‑mpotriveai
  • împotriviși
  • ‑mpotriviși
  • împotriviseși
  • ‑mpotriviseși
a III-a (el, ea)
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotrivea
  • ‑mpotrivea
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivise
  • ‑mpotrivise
plural I (noi)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
(să)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivirăm
  • ‑mpotrivirăm
  • împotriviserăm
  • ‑mpotriviserăm
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (voi)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
(să)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
  • împotriveați
  • ‑mpotriveați
  • împotrivirăți
  • ‑mpotrivirăți
  • împotriviserăți
  • ‑mpotriviserăți
  • împotriviseți
  • ‑mpotriviseți
a III-a (ei, ele)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotriveau
  • ‑mpotriveau
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotriviseră
  • ‑mpotriviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împotrivire

  • 1. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei.
    exemple
    • De ce s-a lăsat adusă aici fără împotrivire? DUMITRIU, N. 134.
      surse: DLRLC
    • La început lelea Ileana întîmpinase... oarecare împotrivire. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • Ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pînă la tine? ALECSANDRI, T. 205.
      surse: DLRLC
    • figurat Vedeau plugurile săltînd ușor, smuncindu-se la împotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împotrivi
    surse: DEX '98 DEX '09

împotrivi împotrivire

  • 1. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opune 4 exemple
    exemple
    • Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529.
      surse: DLRLC
    • Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191.
      surse: DLRLC
    • Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • împotrivă
    surse: DEX '09 DEX '98