împodobire sf [At: (a. 1775) URICARIUL I, 198 / Pl: ~ri / E: împodobi] 1 Decoare. 2 (Ccr) Podoabă. 3 Înfrumusețare. 4 (Fig) Progres.

ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concretizat) podoabă, ornament. Roșii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri. COȘBUC, P. I 218. Altă-mpodobire pe frunte n-aș vrea. ALECSANDRI, P. II 30.

împodobi [At: VARLAAM, C. 322 / V: (cscj) ~ba / Pzi: ~besc / E: în- + podoabă] 1-2 vtr A (se) găti. 3 vr (Îe) A (se) ~ la părțile ascunse A-i crește părul la organele genitale. 4 vt (Fig; rar) A da culoare, relief prin adăugarea unei podoabe Si: a agrementa, a împistri (3), a împistrici (4). 5 vt (înv) A învrednici. 6 vt A orna. 7-8 vtr (Fig) A (se) înzestra.

ÎMPODOBÍ, împodobesc, vb. IV. Tranz. A găti (cu podoabe), a decora, a ornamenta; a înfrumuseța. Iar de-aici, din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc; Culmea lor o-mpodobesc, Ca și tine, ulmii. COȘBUC, P. I 260. Aceleași cadre-mpodobesc pereții, Din rame, cată lung și trist la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 81. Iară împăratul puse de împodobi palaturile și cetatea cît se putu mai frumos, ca să-și primească nurorile. ISPIRESCU, L. 36. Vrînd ca să-l împodobească, Un zurgălău la gît țăranul i-a legat. DONICI, F. 44. (Fig.) Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura», cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale cu care el împodobi scena noastră. NEGRUZZI, S. I 334. ◊ Refl. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... se-mbrăcă împodobindu-se ca pentru o sărbătoare. NEGRUZZI, S. I 27. Să știu, bade, că vii, Frumos m-aș împodobi Și-nainte ți-aș ieși. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. (Fig.) Cu senin și cu lumină ziua se împodobește. BELDICEANU, P. 53. Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grîne mai bogate? RUSSO, O. 41.^[1] – Variantă: podobí (MARIAN, O. II 267) vb. IV. modificată

PODOBÍ vb. IV v. împodobi.

A ÎMPODOBÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând podoabe; a înfrumuseța. ~ fațada unei clădiri. 2) (persoane) A înzestra cu calități fizice, psihice sau morale. /în + podoabă

împodobì v. a înfrumuseța cu podoabe: a găti frumos.

împodobésc v. tr. (d. podobesc). Ornez, pun podoabe. – Vechĭ și po-.

împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri

împodobíre s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri

împodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 să împodobeáscă

împodobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împodobeáscă

ÎMPODOBÍRE s. v. decor, decorație, ornament, ornamentație, podoabă.

ÎMPODOBÍRE s. 1. decorare, decorație, gătire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. v. garnisire.

ÎMPODOBIRE s. 1. decorare, decorație, gătire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. garnisire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii cu...)

împodobire s. v. DECOR. DECORAȚIE. ORNAMENT. ORNAMENTAȚIE. PODOABĂ.

ÎMPODOBÍ vb. v. dota, înzestra.

ÎMPODOBÍ vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ fațada unei clădiri.) 2. a înfrumuseța, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi. 4. v. găti.