2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împestrițare sf [At: DA ms / V: ~pis~ / Pl: ări / E: împestrița] 1 Dobândire a unui aspect pestriț Si: împestrițat1 (1), împistricire (1), împistricit1 (1), împistricitură (1). 2 (Fig) Amestec de elemente variate, eterogene Si: împestrițat1 (2).

ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița.

ÎMPESTRIȚÁRE, împestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. – V. împestrița.

ÎMPESTRIȚÁRE, impestrițări, s. f. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei. Limbajul, prin incoerența și împestrițarea lui, e de ajuns... să ne arate și incoerența ideilor unei societăți informe. IBRĂILEANU, SP. CR. 237.

împestrița vtr [At: ARHIVA R. I, VI/13 / V: (cscj) i / Pzi: ez / E: în- + pestrița] 1-2 A (se) face pestriț Si: a împistri (1), a (se) împistrici (1-2).

ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.

ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.

ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. A face pestriț. (Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊ Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.

A SE ÎMPESTRIȚÁ mă ~éz intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț

A ÎMPESTRIȚÁ ~éz tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț

împestrițà v. a (se) face pestriț.

împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițắrii; pl. împestrițắri

împestrițáre s. f., g.-d. art. împestrițării; pl. împestrițări

împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză

împestrițá vb., ind. prez. 1 sg. împestrițéz, 3 sg. și pl. împestrițeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPESTRIȚÁRE s. împestrițătură.

ÎMPESTRIȚARE s. împestrițătură.

ÎMPESTRIȚÁ vb. v. smălța.

ÎMPESTRIȚA vb. a păta, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)

Intrare: împestrițare
împestrițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împestrițare
  • ‑mpestrițare
  • împestrițarea
  • ‑mpestrițarea
plural
  • împestrițări
  • ‑mpestrițări
  • împestrițările
  • ‑mpestrițările
genitiv-dativ singular
  • împestrițări
  • ‑mpestrițări
  • împestrițării
  • ‑mpestrițării
plural
  • împestrițări
  • ‑mpestrițări
  • împestrițărilor
  • ‑mpestrițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împestrița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împestrița
  • ‑mpestrița
  • împestrițare
  • ‑mpestrițare
  • împestrițat
  • ‑mpestrițat
  • împestrițatu‑
  • ‑mpestrițatu‑
  • împestrițând
  • ‑mpestrițând
  • împestrițându‑
  • ‑mpestrițându‑
singular plural
  • împestrițea
  • ‑mpestrițea
  • împestrițați
  • ‑mpestrițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împestrițez
  • ‑mpestrițez
(să)
  • împestrițez
  • ‑mpestrițez
  • împestrițam
  • ‑mpestrițam
  • împestrițai
  • ‑mpestrițai
  • împestrițasem
  • ‑mpestrițasem
a II-a (tu)
  • împestrițezi
  • ‑mpestrițezi
(să)
  • împestrițezi
  • ‑mpestrițezi
  • împestrițai
  • ‑mpestrițai
  • împestrițași
  • ‑mpestrițași
  • împestrițaseși
  • ‑mpestrițaseși
a III-a (el, ea)
  • împestrițea
  • ‑mpestrițea
(să)
  • împestrițeze
  • ‑mpestrițeze
  • împestrița
  • ‑mpestrița
  • împestriță
  • ‑mpestriță
  • împestrițase
  • ‑mpestrițase
plural I (noi)
  • împestrițăm
  • ‑mpestrițăm
(să)
  • împestrițăm
  • ‑mpestrițăm
  • împestrițam
  • ‑mpestrițam
  • împestrițarăm
  • ‑mpestrițarăm
  • împestrițaserăm
  • ‑mpestrițaserăm
  • împestrițasem
  • ‑mpestrițasem
a II-a (voi)
  • împestrițați
  • ‑mpestrițați
(să)
  • împestrițați
  • ‑mpestrițați
  • împestrițați
  • ‑mpestrițați
  • împestrițarăți
  • ‑mpestrițarăți
  • împestrițaserăți
  • ‑mpestrițaserăți
  • împestrițaseți
  • ‑mpestrițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împestrițea
  • ‑mpestrițea
(să)
  • împestrițeze
  • ‑mpestrițeze
  • împestrițau
  • ‑mpestrițau
  • împestrița
  • ‑mpestrița
  • împestrițaseră
  • ‑mpestrițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împestrițare

  • 1. Acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împestrițătură un exemplu
    exemple
    • Limbajul, prin incoerența și împestrițarea lui, e de ajuns... să ne arate și incoerența ideilor unei societăți informe. IBRĂILEANU, SP. CR. 237.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împestrița
    surse: DEX '98 DEX '09

împestrița împestrițare împestrițat

  • 1. A (se) face pestriț.
    exemple
    • figurat Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51.
      surse: DLRLC
    • Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pestriț
    surse: DEX '98 DEX '09