7 definiții pentru împestrițătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împestrițătu sf [At: CONV. LIT. XLV, 365 / V: ~pis~, pestrițătu / Pl: ~ri / E: împestrița + -(ă)tură] 1-2 Alăturare (stridentă) de culori. 3 (Pex; șdp) Amestec de elemente variate, nepotrivite (2-3).

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ ~i f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestrița + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri

împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.

ÎMPESTRIȚĂTU s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.

Intrare: împestrițătură
împestrițătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împestrițătu
  • ‑mpestrițătu
  • împestrițătura
  • ‑mpestrițătura
plural
  • împestrițături
  • ‑mpestrițături
  • împestrițăturile
  • ‑mpestrițăturile
genitiv-dativ singular
  • împestrițături
  • ‑mpestrițături
  • împestrițăturii
  • ‑mpestrițăturii
plural
  • împestrițături
  • ‑mpestrițături
  • împestrițăturilor
  • ‑mpestrițăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)