2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împelițare sf [At: M. COSTIN ap. GÂDEI / V: ~pie~ / Pl: ări / E: împelița] (Înv) Întrupare.

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

împielița v vz împelița

ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița.

ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță).

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielițá vb. I.

A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză

împelițá vb., ind. prez. 1 sg. împelițéz, 3 sg. și pl. împelițeáză; part. împelițát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPELIȚÁRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.

împelițare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.

ÎMPELIȚÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

Intrare: împelițare
împelițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împelițare
  • ‑mpelițare
  • împelițarea
  • ‑mpelițarea
plural
  • împelițări
  • ‑mpelițări
  • împelițările
  • ‑mpelițările
genitiv-dativ singular
  • împelițări
  • ‑mpelițări
  • împelițării
  • ‑mpelițării
plural
  • împelițări
  • ‑mpelițări
  • împelițărilor
  • ‑mpelițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împelița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițare
  • ‑mpelițare
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatu‑
  • ‑mpelițatu‑
  • împelițând
  • ‑mpelițând
  • împelițându‑
  • ‑mpelițându‑
singular plural
  • împelițea
  • ‑mpelițea
  • împelițați
  • ‑mpelițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
(să)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (tu)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
(să)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițași
  • ‑mpelițași
  • împelițaseși
  • ‑mpelițaseși
a III-a (el, ea)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împeliță
  • ‑mpeliță
  • împelițase
  • ‑mpelițase
plural I (noi)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
(să)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițarăm
  • ‑mpelițarăm
  • împelițaserăm
  • ‑mpelițaserăm
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (voi)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
(să)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițarăți
  • ‑mpelițarăți
  • împelițaserăți
  • ‑mpelițaserăți
  • împelițaseți
  • ‑mpelițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelițau
  • ‑mpelițau
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițaseră
  • ‑mpelițaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițare
  • ‑mpielițare
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatu‑
  • ‑mpielițatu‑
  • împielițând
  • ‑mpielițând
  • împielițându‑
  • ‑mpielițându‑
singular plural
  • împielițea
  • ‑mpielițea
  • împielițați
  • ‑mpielițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
(să)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (tu)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
(să)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițași
  • ‑mpielițași
  • împielițaseși
  • ‑mpielițaseși
a III-a (el, ea)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împieliță
  • ‑mpieliță
  • împielițase
  • ‑mpielițase
plural I (noi)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
(să)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițarăm
  • ‑mpielițarăm
  • împielițaserăm
  • ‑mpielițaserăm
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (voi)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
(să)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițarăți
  • ‑mpielițarăți
  • împielițaserăți
  • ‑mpielițaserăți
  • împielițaseți
  • ‑mpielițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielițau
  • ‑mpielițau
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițaseră
  • ‑mpielițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împelițare

etimologie:

împelița împelițare împielița

  • 1. învechit A se întrupa, a se încarna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: incarna întruchipa întrupa un exemplu
    exemple
    • O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + peliță (= pieliță).
    surse: DEX '09 DEX '98