14 definiții pentru împelița împielița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița.

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielițá vb. I.

A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].

împielița v vz împelița

ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță).

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză

împelițá vb., ind. prez. 1 sg. împelițéz, 3 sg. și pl. împelițeáză; part. împelițát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPELIȚÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

Intrare: împelița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițare
  • ‑mpelițare
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatu‑
  • ‑mpelițatu‑
  • împelițând
  • ‑mpelițând
  • împelițându‑
  • ‑mpelițându‑
singular plural
  • împelițea
  • ‑mpelițea
  • împelițați
  • ‑mpelițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
(să)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (tu)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
(să)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițași
  • ‑mpelițași
  • împelițaseși
  • ‑mpelițaseși
a III-a (el, ea)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împeliță
  • ‑mpeliță
  • împelițase
  • ‑mpelițase
plural I (noi)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
(să)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițarăm
  • ‑mpelițarăm
  • împelițaserăm
  • ‑mpelițaserăm
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (voi)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
(să)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițarăți
  • ‑mpelițarăți
  • împelițaserăți
  • ‑mpelițaserăți
  • împelițaseți
  • ‑mpelițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelițau
  • ‑mpelițau
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițaseră
  • ‑mpelițaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițare
  • ‑mpielițare
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatu‑
  • ‑mpielițatu‑
  • împielițând
  • ‑mpielițând
  • împielițându‑
  • ‑mpielițându‑
singular plural
  • împielițea
  • ‑mpielițea
  • împielițați
  • ‑mpielițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
(să)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (tu)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
(să)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițași
  • ‑mpielițași
  • împielițaseși
  • ‑mpielițaseși
a III-a (el, ea)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împieliță
  • ‑mpieliță
  • împielițase
  • ‑mpielițase
plural I (noi)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
(să)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițarăm
  • ‑mpielițarăm
  • împielițaserăm
  • ‑mpielițaserăm
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (voi)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
(să)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițarăți
  • ‑mpielițarăți
  • împielițaserăți
  • ‑mpielițaserăți
  • împielițaseți
  • ‑mpielițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielițau
  • ‑mpielițau
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițaseră
  • ‑mpielițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împelița împelițare împielița

  • 1. învechit A se întrupa, a se încarna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: incarna întruchipa întrupa un exemplu
    exemple
    • O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + peliță (= pieliță).
    surse: DEX '09 DEX '98