opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

ÎMPEȚIT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți.

ÎMPEȚIT, împețite, s. n. (Rar) Pețit. – V. împeți.

ÎMPEȚIT s. n. Pețit. În vremile mai vechi, cînd flăcăii se duceau la însurătoare – după împețit – pe lîngă părinți, mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură, rău de treabă și lăudăros, că să spuie glume și să fie în toate de partea flăcăului. ȘEZ. IV 230.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

împeți vt [At: CADE / Pzi: ~țesc / E: în- + peți] (Pop) A peți.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. A peți. Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.

împețì v. a peți: am hotărât s’o împețesc pentru tine POP.

împețésc, V. pețesc.

Ortografice DOOM

împețit (pop.) s. n.

împețit (pop.) s. n.

împețit s. n., pl. împețite

împeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, 3 sg. împețește, imperf. 1 împețeam; conj. prez. 1 sg. să împețesc, 3 să împețească

împeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, imperf. 3 sg. împețea; conj. prez. 3 să împețească

împeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, imperf. 3 sg. împețea; conj. prez. 3 sg. și pl. împețească

Sinonime

ÎMPEȚIT s. v. pețire, pețit.

împețit s. v. PEȚIRE. PEȚIT.

ÎMPEȚI vb. v. cere, peți.

împeți vb. v. CERE. PEȚI.

Intrare: împețit (part.)
împețit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitul
  • împețitu‑
  • ‑mpețitul
  • ‑mpețitu‑
  • împețită
  • ‑mpețită
  • împețita
  • ‑mpețita
plural
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețiții
  • ‑mpețiții
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitele
  • ‑mpețitele
genitiv-dativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitului
  • ‑mpețitului
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitei
  • ‑mpețitei
plural
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețiților
  • ‑mpețiților
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitelor
  • ‑mpețitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împețit (s.n.)
împețit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitul
  • împețitu‑
  • ‑mpețitul
  • ‑mpețitu‑
plural
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitele
  • ‑mpețitele
genitiv-dativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitului
  • ‑mpețitului
plural
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitelor
  • ‑mpețitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: împeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețire
  • ‑mpețire
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitu‑
  • ‑mpețitu‑
  • împețind
  • ‑mpețind
  • împețindu‑
  • ‑mpețindu‑
 singular plural
  • împețește
  • ‑mpețește
  • împețiți
  • ‑mpețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împeții
  • ‑mpeții
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (tu)
  • împețești
  • ‑mpețești
 (să)
  • împețești
  • ‑mpețești
  • împețeai
  • ‑mpețeai
  • împețiși
  • ‑mpețiși
  • împețiseși
  • ‑mpețiseși
a III-a (el, ea)
  • împețește
  • ‑mpețește
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețea
  • ‑mpețea
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețise
  • ‑mpețise
plural I (noi)
  • împețim
  • ‑mpețim
 (să)
  • împețim
  • ‑mpețim
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împețirăm
  • ‑mpețirăm
  • împețiserăm
  • ‑mpețiserăm
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (voi)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
 (să)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețeați
  • ‑mpețeați
  • împețirăți
  • ‑mpețirăți
  • împețiserăți
  • ‑mpețiserăți
  • împețiseți
  • ‑mpețiseți
a III-a (ei, ele)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețeau
  • ‑mpețeau
  • împețiră
  • ‑mpețiră
  • împețiseră
  • ‑mpețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împețit, împețitesubstantiv neutru

  • 1. rar Pețire, pețit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pețire pețit
    • format_quote În vremile mai vechi, cînd flăcăii se duceau la însurătoare – după împețit – pe lîngă părinți, mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură, rău de treabă și lăudăros, că să spuie glume și să fie în toate de partea flăcăului. ȘEZ. IV 230. DLRLC
etimologie:
  • vezi împeți DEX '98 DEX '09

împeți, împețescverb

  • 1. rar Cere, peți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere peți
    • format_quote Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396. DLRLC
etimologie:
  • [A merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.