opțiuni

3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPEȚÍT s. n. (Pop.) Pețit. – V. împeți.

ÎMPEȚÍT, împețite, s. n. (Rar) Pețit. – V. împeți.

ÎMPEȚÍT s. n. Pețit. În vremile mai vechi, cînd flăcăii se duceau la însurătoare – după împețit – pe lîngă părinți, mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură, rău de treabă și lăudăros, că să spuie glume și să fie în toate de partea flăcăului. ȘEZ. IV 230.

împeți vt [At: CADE / Pzi: ~țesc / E: în- + peți] (Pop) A peți.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. A peți. Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.

împețì v. a peți: am hotărât s’o împețesc pentru tine POP.

împețésc, V. pețesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împețít (pop.) s. n.

împețít s. n., pl. împețíte

împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 să împețeáscă

împețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPEȚÍT s. v. pețire, pețit.

împețit s. v. PEȚIRE. PEȚIT.

ÎMPEȚÍ vb. v. cere, peți.

împeți vb. v. CERE. PEȚI.

Intrare: împețit (part.)
împețit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitul
  • împețitu‑
  • ‑mpețitul
  • ‑mpețitu‑
  • împețită
  • ‑mpețită
  • împețita
  • ‑mpețita
plural
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețiții
  • ‑mpețiții
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitele
  • ‑mpețitele
genitiv-dativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitului
  • ‑mpețitului
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitei
  • ‑mpețitei
plural
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețiților
  • ‑mpețiților
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitelor
  • ‑mpețitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împețit (s.n.)
împețit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitul
  • împețitu‑
  • ‑mpețitul
  • ‑mpețitu‑
plural
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitele
  • ‑mpețitele
genitiv-dativ singular
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitului
  • ‑mpețitului
plural
  • împețite
  • ‑mpețite
  • împețitelor
  • ‑mpețitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: împeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețire
  • ‑mpețire
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitu‑
  • ‑mpețitu‑
  • împețind
  • ‑mpețind
  • împețindu‑
  • ‑mpețindu‑
 singular plural
  • împețește
  • ‑mpețește
  • împețiți
  • ‑mpețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împeții
  • ‑mpeții
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (tu)
  • împețești
  • ‑mpețești
 (să)
  • împețești
  • ‑mpețești
  • împețeai
  • ‑mpețeai
  • împețiși
  • ‑mpețiși
  • împețiseși
  • ‑mpețiseși
a III-a (el, ea)
  • împețește
  • ‑mpețește
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețea
  • ‑mpețea
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețise
  • ‑mpețise
plural I (noi)
  • împețim
  • ‑mpețim
 (să)
  • împețim
  • ‑mpețim
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împețirăm
  • ‑mpețirăm
  • împețiserăm
  • ‑mpețiserăm
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (voi)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
 (să)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețeați
  • ‑mpețeați
  • împețirăți
  • ‑mpețirăți
  • împețiserăți
  • ‑mpețiserăți
  • împețiseți
  • ‑mpețiseți
a III-a (ei, ele)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețeau
  • ‑mpețeau
  • împețiră
  • ‑mpețiră
  • împețiseră
  • ‑mpețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împețit (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În vremile mai vechi, cînd flăcăii se duceau la însurătoare – după împețit – pe lîngă părinți, mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură, rău de treabă și lăudăros, că să spuie glume și să fie în toate de partea flăcăului. ȘEZ. IV 230.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împeți
    surse: DEX '98 DEX '09

împeți împețire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [A merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
    surse: DEX '09