opțiuni
  • info

11 definiții pentru împeți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

împeți vt [At: CADE / Pzi: ~țesc / E: în- + peți] (Pop) A peți.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚI, împețesc, vb. IV. Tranz. A peți. Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.

împețì v. a peți: am hotărât s’o împețesc pentru tine POP.

împețésc, V. pețesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, 3 sg. împețește, imperf. 1 împețeam; conj. prez. 1 sg. să împețesc, 3 să împețească

împeți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, imperf. 3 sg. împețea; conj. prez. 3 să împețească

împeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețesc, imperf. 3 sg. împețea; conj. prez. 3 sg. și pl. împețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPEȚI vb. v. cere, peți.

împeți vb. v. CERE. PEȚI.

Intrare: împeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețire
  • ‑mpețire
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitu‑
  • ‑mpețitu‑
  • împețind
  • ‑mpețind
  • împețindu‑
  • ‑mpețindu‑
 singular plural
  • împețește
  • ‑mpețește
  • împețiți
  • ‑mpețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împeții
  • ‑mpeții
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (tu)
  • împețești
  • ‑mpețești
 (să)
  • împețești
  • ‑mpețești
  • împețeai
  • ‑mpețeai
  • împețiși
  • ‑mpețiși
  • împețiseși
  • ‑mpețiseși
a III-a (el, ea)
  • împețește
  • ‑mpețește
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețea
  • ‑mpețea
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețise
  • ‑mpețise
plural I (noi)
  • împețim
  • ‑mpețim
 (să)
  • împețim
  • ‑mpețim
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împețirăm
  • ‑mpețirăm
  • împețiserăm
  • ‑mpețiserăm
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (voi)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
 (să)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețeați
  • ‑mpețeați
  • împețirăți
  • ‑mpețirăți
  • împețiserăți
  • ‑mpețiserăți
  • împețiseți
  • ‑mpețiseți
a III-a (ei, ele)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
 (să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețeau
  • ‑mpețeau
  • împețiră
  • ‑mpețiră
  • împețiseră
  • ‑mpețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împeți, împețescverb

  • 1. rar Cere, peți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere peți
    • format_quote Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396. DLRLC
etimologie:
  • [A merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.