2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împețire f. pețire: cu Lia drăgălașă să cate împețire AL.

împeți vt [At: CADE / Pzi: esc / E: în- + peți] (Pop) A peți.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. A peți. Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.

împețì v. a peți: am hotărât s’o împețesc pentru tine POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 împețeáscă

împețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPEȚÍ vb. v. cere, peți.

Intrare: împețire
împețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împețire
  • ‑mpețire
  • împețirea
  • ‑mpețirea
plural
  • împețiri
  • ‑mpețiri
  • împețirile
  • ‑mpețirile
genitiv-dativ singular
  • împețiri
  • ‑mpețiri
  • împețirii
  • ‑mpețirii
plural
  • împețiri
  • ‑mpețiri
  • împețirilor
  • ‑mpețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: împeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețire
  • ‑mpețire
  • împețit
  • ‑mpețit
  • împețitu‑
  • ‑mpețitu‑
  • împețind
  • ‑mpețind
  • împețindu‑
  • ‑mpețindu‑
singular plural
  • împețește
  • ‑mpețește
  • împețiți
  • ‑mpețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
(să)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împeții
  • ‑mpeții
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (tu)
  • împețești
  • ‑mpețești
(să)
  • împețești
  • ‑mpețești
  • împețeai
  • ‑mpețeai
  • împețiși
  • ‑mpețiși
  • împețiseși
  • ‑mpețiseși
a III-a (el, ea)
  • împețește
  • ‑mpețește
(să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețea
  • ‑mpețea
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețise
  • ‑mpețise
plural I (noi)
  • împețim
  • ‑mpețim
(să)
  • împețim
  • ‑mpețim
  • împețeam
  • ‑mpețeam
  • împețirăm
  • ‑mpețirăm
  • împețiserăm
  • ‑mpețiserăm
  • împețisem
  • ‑mpețisem
a II-a (voi)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
(să)
  • împețiți
  • ‑mpețiți
  • împețeați
  • ‑mpețeați
  • împețirăți
  • ‑mpețirăți
  • împețiserăți
  • ‑mpețiserăți
  • împețiseți
  • ‑mpețiseți
a III-a (ei, ele)
  • împețesc
  • ‑mpețesc
(să)
  • împețească
  • ‑mpețească
  • împețeau
  • ‑mpețeau
  • împeți
  • ‑mpeți
  • împețiseră
  • ‑mpețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împeți împețire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cît despre fata lui Papură-Împărat, pune-ți pofta în cui. – Și pentru ce, mă rog?... – Pentru că mă duc s-o-mpețesc. ALECSANDRI, T. I 396.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [A merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
    surse: DEX '09