ÎMPEȚI (-ețesc) vb. tr. A peți: N’am venit ca să prînzim, Am venit ca să ’mpețim (VOR.): a pleca, a se duce, a veni împețit, a pleca, etc. cu scopul de a peți, de a cere în căsătorie: tratează-mă bine, că viu împețit (D.-ZAMF.); îi spuse că el a venit împețit (ISP.) [în pețit].