opțiuni

3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.

ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

ÎMPĂRȚITÓR2, -OÁRE, împărțitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Distribuitor de scrisori; factor poștal. Impărțitorul... trecînd lăsa o scrisoare. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

ÎMPĂRȚITÓR1, împărțitori, s. m. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.

ÎMPĂRȚITÓR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + suf. ~tor

împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărțitór s. m., pl. împărțitóri

împărțitór s. m., pl. împărțitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRȚITÓR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.

ÎMPĂRȚITÓR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

ÎMPĂRȚITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

împărțitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

împărțitor s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

ÎMPĂRȚITOR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor.

Intrare: împărțitor (adj.)
împărțitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarea
  • ‑mpărțitoarea
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarele
  • ‑mpărțitoarele
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarei
  • ‑mpărțitoarei
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarelor
  • ‑mpărțitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împărțitor (s.m., aritm.)
împărțitor1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
vocativ singular
  • împărțitorule
  • ‑mpărțitorule
plural
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
Intrare: împărțitor (s.m., poștaș)
împărțitor1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
vocativ singular
  • împărțitorule
  • ‑mpărțitorule
plural
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărțitor (adj.)

etimologie:

  • împărți + sufix -tor
    surse: MDA2

împărțitor, -oare împărțitoare

etimologie:

  • Împărți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

împărțitor (s.m., aritm.)

etimologie:

  • Împărți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09